Principele Radu: "Pasii viitoarelor luni"
Privind la aceasta lista de vulnerabilitati, se poate lesne observa ca punctul de confluenta a tuturor acestor aspecte serioase ale prezentului romanesc este comunitatea locala. Incepand cu anul 2002, am mers continuu in Romania locala, mai intai in municipiile resedinta de judet, apoi in orasele mijlocii, mici si in localitatile rurale mai mari. Impreuna cu primariile, liceele, elita intelectuala locala si micul grup al initiativei private am incercat sa gasim idei sau proiecte care sa ii ajute. Nu am incercat, desigur, a substitui responsabilitatile sau rolul guvernarii. Am dorit un sprijin in completare, in armonie cu elementul administrativ si politic.
Ceea ce mi-a lipsit in toti acesti ani a fost un instrument, de preferat din mediul economic sau cel al societatii civile, care sa aiba capacitatea de a urmari proiectele, ideile, conexiunile si de a le pune in practica.
Unele dintre ideile nascute in aceste vizite au prins contur:
Asociatia “Prietenii Curtii Domnesti” din Targoviste, compusa din oameni de afaceri, elevi, studenti, edili ai orasului si personalitati culturale, a reusit obtinerea a 10 milioane de euro pentru proiecte care sa salveze si sa rentabilizeze economic extraordinarul potential cultural, istoric si patrimonial al orasului.
La Chisinau, Bacau si in alte parti din tara am pus pe roate misiuni economice sau sesiuni de dezvoltare durabila care au reunit sute de oameni de afaceri din Romania, Basarabia sau din Europa. La Lupeni a luat nastere Asociatia Prietenilor Teatrului Regina Maria, o organizatie care urmareste refacerea si rentabilizarea economica a unor vestigii arhitectonice locale. Principesa Margareta a initiat Asociatia de Dezvoltare Durabila de la Savarsin, menita sa creeze proiecte sociale, dar si sa dezvolte proiecte educationale si economice care sa aduca bunastare sau sa intareasca traditia mestesugareasca a locului.
Cu primariile din Chisinau Cris sau Jimbolia, Calarasi sau Sulina urmarim proiecte economice care sa aduca finantare, locuri de munca si sursa de venituri ulterioare pentru comunitate.
La fel, pe malul Dunarii, de la Giurgiu si Calarasi pana la Calafat si Drobeta Turnu Severin, urmarim in timp proiecte ingemanate cu orasele vecine bulgare, Russe, Silistra, Vidin, pentru a anima viata economica si culturala a oraselor dunarene, devenite un fel de periferie, in loc sa fie, asa cum este cazul in Ungaria sau Austria, un centru.
La Adjud, liceul teoretic si edilii orasului sustin alaturi de Casa Regala un proiect educational care are parteneriat in toata tara, de la Bucuresti si Timisoara la Targu Mures.
La Resita si Baia Mare am pus impreuna autoritatea locala cu reprezentantii uneia dintre cele mai reputate organizatii de conversie a zonelor miniere din Marea Britanie. Cei din urma au reusit, in fostele spatii de exploatare miniera din Nottingham sa dezvolte proiecte ecologice si turistice de cea mai buna calitate. Coordonatorul lor este un fost miner, devenit militant ecologic si de dezvoltare durabila.
Recent, la Orastie, am initiat impreuna cu primarul si consiliul local un parteneriat cu orasul Jerash din Iordania, inspirat de similitudinea culturala si economica a celor doua orase. Orastie si Jerash au aceeasi dimensiune, aceleasi probleme de natura economica si sociala, populatie cu aceleasi varste, preocupari si orizont dar, mai ales, poseda acelasi tip de patrimoniu: Jerash are extraordinare vestigii romane, in timp ce Orastie are vestigii dacice.
La Targu Frumos urmaresc indeaproape efortul primarului de a salva spitalul municipal, prin transformarea lui intr-un centru medical de cercetare, tratament si preventie. Ar fi de dorit, desigur, o colaborare cu o universitate sau o companie europeana ori americana, pentru crearea unui proiect neobisnuit, vizionar, care sa dea idei altor orase aflate in aceeasi situatie.
In mai toate liceele si colegiile nationale vizitate din 2002 incoace (in anul 2008 m-am intalnit cu 10,000 de elevi din 58 de licee), am discutat o formula de implicare directa a tinerilor in proiectele de dezvoltare ale oraselor lor. Le-am propus tuturor celor aflati in clasele a XI-a si a XII-a sa organizeze competitii de inteligenta si imaginatie, facand rezumate de proiecte de dezvoltare locala (infrastructura, turism, cultura, servicii, educatie), in care sa puna la bataie toata creativitatea lor si sa aduca in planul comunitatii lor locale dimensiunile propriilor lor vise, deziderate, criterii, exigente. Daca unele dintre idei vor avea valoare, ele pot fi lesne puse intre paginile unor dosare, alcatuite de companii de specialitate, pentru a fi inaintate la Bruxelles. Astfel s-ar putea obtine sume importante pentru proiecte structurale, aducand un plus de vitalitate procesului de accesare de fonduri, ramas impietrit, undeva, intre vanitate si incompententa, intre imobilism si lipsa instinctului.
Din pacate, multe dintre ideile sau propunerile aparute in vizitele anilor trecuti au ramas, din lipsa unei structuri de specialitate care sa le dezvolte, in asteptare ori s-au pierdut. De asemenea, in guvernarile trecute, multe dintre propunerile mele in scris legate de parteneriate cu China, Italia, Thailanda sau Egipt au ramas fara ecou.
Pentru anul 2009 am gasit un partener care ar putea ajuta mult ca proiectele si ideile noastre sa devina realitate, sa nu mai astepte sau sa se piarda. Este vorba despre Centrul National de Dezvoltare Durabila, autorul Strategiei Nationale de Dezvoltare Durabila, recent facuta publica. Incepand de luna aceasta, vom asocia vizitele in tara cu initierea, urmarirea sau dezvoltarea de proiecte locale. Ele vor privi fie infrastructura necesara comunitatii, fie proiecte educationale (scoli, spitale, institutii culturale locale), fie proiecte economice care sa aduca locuri de munca, bani si instrumente de exploatare economica ulterioara. Paralel cu periplul prin locurile care necesita urgent proiecte durabile, vom initia o serie de vizite in tari europene din care ar putea veni parteneriat economic local: Austria, Germania, tarile nordice sau chiar SUA.
Pe masura ce vom urmari traseele noastre in tara, voi reveni in paginile de jurnal, pas cu pas, ilustrand eforturile noastre. Unul dintre cele mai importante castiguri va fi cel calitativ, nu cantitativ. Oamenii au nevoie disperata de a fi incurajati sufleteste, afectiv, psihologic. Exista multa descurajare, solitudine si un sentiment de abandon cuprinde comunitatea locala romaneasca. Daca proiectele vor izbuti, ele vor putea fi un bun exemplu de urmat.
Adaugă un comentariu