Monarhia – poveste frumoasă, dar închisă. Nu avem puterea să revenim la normalitate!
Se împlinesc la 1 iunie zece ani de la istorica hotărâre judecătoarească ce consființea retrocedarea Castelului Săvârșin către familia regală. Majestatea Sa Regele Mihai revenea astfel la domeniul din județul Arad, ca urmare a deciziei magistratului Vasile Dan Ungureanu. Acesta din urmă a devenit, ulterior, prefect, iar mai târziu senator.
Sunt unul dintre cei care au participat la revenirea acasă a Regelui Mihai. Săvârșinul a fost atunci centrul universului. Îmi amintesc pregătirile, felul cum în bucătăria de la subsol se prepara prima masă a noilor proprietari. Interiorul Castelului era jalnic. Comuniștii au distrus aproape totul, au schimbat acel aer de noblețe din încăperi, de pe holuri. Din mobilierul original nu mai rămăsese nimic. Văd și acum în fața ochilor mei aparatul telefonic lăsat în urmă de ultimii administratori ai domeniului, un aparat vechi, de tip centrală, cu disc, care arăta ca o balegă într-un magazin de bijuterii...
Și îmi amintesc de după-amiaza pronunțării sentinței de la Tribunalul din Arad. Nu ni s-a permis să intrăm în clădire, așteptam afară, pe o căldură toridă, ca acum. Se făceau presupuneri, pariuri. Nu apăruseră încă televiziunile de știri, nici presa națională nu era prezentă decât prin corespondenții locali. Sentința a fost aplaudată de câțiva oameni, de noi, cei care o așteptam curioși, și de avocatul Majestății Sale, tânărul Alin Gherga, care contabiliza atunci cel mai mare succes al carierei. Nimeni nu a fost prezent din partea Familiei Regale, dar vestea s-a dus repede către Versoix și București.
În acești zece ani am urmărit cu interes ce se întâmplă pe domeniul redobândit. Am avut privilegiul extraordinar să fiu primit de Majestatea Sa, pentru un interviu care a spulberat toate legendele, toate miturile care circulau în legătură cu viața sa la Săvârșinul interbelic. Am cunoscut-o pe Regină și i-am cunoscut pe Principele Radu și Principesa Margareta. Oameni de o eleganță desăvârșită de o noblețe care radiază în jurul lor... Mă gândesc acum la nunta regală de la Londra, la cât de apreciați sunt oasele domnești în occident. Noi nici acum, după 21 de ani de la Revoluție și un deceniu de la începerea restituirii proprietăților domnești nu suntem capabili să îi respectăm cum se cuvine, să le arătăm recunoștința pe care o merită.
Comunismul a deformat extraordinar percepția publică legată de monarhia din România. Există un semn de întrebare public legat de rolul Casei Regale și de înavuțirea sa. Mari neadevăruri au fost scornite și implementate în conștiința publică, prin teribile manipulări. Eu știu un singur lucru: monarhia nu a dăunat niciodată României. Din contră, a pus bazele dezvoltării moderne a acestui stat, a fost artizana cuceririi independenței, a realizării Marii Uniri, a unei politici care a dus cea mai mare prosperitate pentru România în perioada interbelică, și a jucat un rol decisiv în scurtarea celui de-al doilea război mondial. Casa Regală românească primește în Europa respectul de care a fost frustrată la ea acasă.
Sunt monarhiști și republicani care discută în actualul context politic despre ipotetica revenire a monarhiei în România, ca formulă care ar putea garanta credibilitatea statului și un progres constant, prin limitarea grobianismului și oportunismului politic. Nu cred că ar mai fi realizabil. Monarhia este una dintre cele mai frumoase episoade ale istoriei României moderne, dar atât va și rămâne. „Le mal est dans le mond” – răul este în lume, spunea Voltaire, caracterizând parcă societatea actuală. Este atât de multă ignoranță și prostie în jur, atât de multă impostură și mediocritate în politica românească, atât de multă dezinformare și ignoranță în societate, încât niciun demers pozitiv pentru națiune nu ar avea șansa să poată fi impus. Câteva decenii de comunism au alterat percepția câtorva decenii de monarhie. Cum foștii comuniști sunt încă activi, iar urmașii lor au demnități importante, pe când același lucru deja nu se mai poate spune despre monarhiști (timpul a rezolvat această problemă...) cred că e imposibil ca această filă de istorie să se mai repete. Monarhia rămâne o poveste frumoasă, cu regi și regine care au făcut fapte bune. Nu cred că vom avea vreodată puterea să revenim la normalitate...
Andrei Ando
vestic.ro
Sunt unul dintre cei care au participat la revenirea acasă a Regelui Mihai. Săvârșinul a fost atunci centrul universului. Îmi amintesc pregătirile, felul cum în bucătăria de la subsol se prepara prima masă a noilor proprietari. Interiorul Castelului era jalnic. Comuniștii au distrus aproape totul, au schimbat acel aer de noblețe din încăperi, de pe holuri. Din mobilierul original nu mai rămăsese nimic. Văd și acum în fața ochilor mei aparatul telefonic lăsat în urmă de ultimii administratori ai domeniului, un aparat vechi, de tip centrală, cu disc, care arăta ca o balegă într-un magazin de bijuterii...
Și îmi amintesc de după-amiaza pronunțării sentinței de la Tribunalul din Arad. Nu ni s-a permis să intrăm în clădire, așteptam afară, pe o căldură toridă, ca acum. Se făceau presupuneri, pariuri. Nu apăruseră încă televiziunile de știri, nici presa națională nu era prezentă decât prin corespondenții locali. Sentința a fost aplaudată de câțiva oameni, de noi, cei care o așteptam curioși, și de avocatul Majestății Sale, tânărul Alin Gherga, care contabiliza atunci cel mai mare succes al carierei. Nimeni nu a fost prezent din partea Familiei Regale, dar vestea s-a dus repede către Versoix și București.
În acești zece ani am urmărit cu interes ce se întâmplă pe domeniul redobândit. Am avut privilegiul extraordinar să fiu primit de Majestatea Sa, pentru un interviu care a spulberat toate legendele, toate miturile care circulau în legătură cu viața sa la Săvârșinul interbelic. Am cunoscut-o pe Regină și i-am cunoscut pe Principele Radu și Principesa Margareta. Oameni de o eleganță desăvârșită de o noblețe care radiază în jurul lor... Mă gândesc acum la nunta regală de la Londra, la cât de apreciați sunt oasele domnești în occident. Noi nici acum, după 21 de ani de la Revoluție și un deceniu de la începerea restituirii proprietăților domnești nu suntem capabili să îi respectăm cum se cuvine, să le arătăm recunoștința pe care o merită.
Comunismul a deformat extraordinar percepția publică legată de monarhia din România. Există un semn de întrebare public legat de rolul Casei Regale și de înavuțirea sa. Mari neadevăruri au fost scornite și implementate în conștiința publică, prin teribile manipulări. Eu știu un singur lucru: monarhia nu a dăunat niciodată României. Din contră, a pus bazele dezvoltării moderne a acestui stat, a fost artizana cuceririi independenței, a realizării Marii Uniri, a unei politici care a dus cea mai mare prosperitate pentru România în perioada interbelică, și a jucat un rol decisiv în scurtarea celui de-al doilea război mondial. Casa Regală românească primește în Europa respectul de care a fost frustrată la ea acasă.
Sunt monarhiști și republicani care discută în actualul context politic despre ipotetica revenire a monarhiei în România, ca formulă care ar putea garanta credibilitatea statului și un progres constant, prin limitarea grobianismului și oportunismului politic. Nu cred că ar mai fi realizabil. Monarhia este una dintre cele mai frumoase episoade ale istoriei României moderne, dar atât va și rămâne. „Le mal est dans le mond” – răul este în lume, spunea Voltaire, caracterizând parcă societatea actuală. Este atât de multă ignoranță și prostie în jur, atât de multă impostură și mediocritate în politica românească, atât de multă dezinformare și ignoranță în societate, încât niciun demers pozitiv pentru națiune nu ar avea șansa să poată fi impus. Câteva decenii de comunism au alterat percepția câtorva decenii de monarhie. Cum foștii comuniști sunt încă activi, iar urmașii lor au demnități importante, pe când același lucru deja nu se mai poate spune despre monarhiști (timpul a rezolvat această problemă...) cred că e imposibil ca această filă de istorie să se mai repete. Monarhia rămâne o poveste frumoasă, cu regi și regine care au făcut fapte bune. Nu cred că vom avea vreodată puterea să revenim la normalitate...
Andrei Ando
vestic.ro
Problema monarhiei trebuie abordata in primul rand ca o problema de logica.
RăspundețiȘtergereDaca un lucru merge bine si altul merge prost, pe care trebuie sa il alegem ?
Din articolul Dv. ar reiesi concluzia fatalista ca romanii sunt atat de prosti incat s-au obisnuit cu ideea de a alege mereu si mereu un lucru care merge prost, chiar daca vad ca celalalt lucru merge bine.
Aici cred ca ajungem la un impas in rationamentul Dv. Este stiut si verificat de istorie ca evolutia civilizatiei umane s-a bazat pe un adevar de necontestat si anume ca: "lucrurile trebuie sa mearga din bine in mai bine pentru perpetuarea speciei". Daca un popor alege de buna voie o cale care il va duce la pierzanie, atunci sigur va pieri.
Oare aici a ajuns Romania?
Eu cred ca sunt multi prosti in tara noastra, dar majoritatea incepe sa se grupeze intr-o noua forma de judecare a starii de fapt si cred ca vom asista la o revenire la normalitatea specifica unei natiuni europene.