Reintronizarea regelui Ferdinand la Biblioteca Centrala Universitara "M. Eminescu"
Luni, 19 ianuarie, in holul Bibliotecii Universitare "M. Eminescu", amenajata din 1945 in localul fost al Fundatiei Regale Ferdinand a avut loc un eveniment de exceptie; concomitent cu desfacerea ultimelor schele, in nisa centrala, deasupra capului monumentalei scari elegant daltuite in marmura a reaparut noua statuie a regelui Ferdinand, reintronata pe vechiul ei loc la aproape sase decenii de la distrugerea oficiala (1948) a celei initiale, realizata de sculptorul Ion Jalea (1933).
Fara manifestari obisnuite in acest caz, faptul in sine devenea de ordinul evidentei doar printr-un proces verbal semnat al comisiei de receptie formata de arhitectul Valentin Mihul, ing. Ion Tardea, prof. Virgil Babai – reprezentant al Inspectoratului judetean de cultura si a subsemnatului in calitate de expert de arta al Ministerului Culturii.
Realizata in cadrul programului de restaurari a Bibliotecii statuia este o replica excelenta, deocamdata in ghips patinat, imitand surprinzator calitatile bronzului, dupa originalul lui I. Jalea, a cunoscutului sculptor- restaurator Constantin Crenganis prin intermediul documentelor iconografice de epoca. S-a facut in mod firesc un act de justitie personajului intrat in istoria noastra ca rege loial al celei de-a treia si celei mai mari uniri a romanilor, dar si fata de o efigie creata de un mare artist, distrusa in conditii de extremism politic.
Avand in vedere arhitectura interioara, statuia a umplut un gol (la propriu si la figurat), cel al nisei din capul scarii principale, echilibrand astfel volume, suprafete si decor, toate conferind intregului ansamblu de la intrare solemnitatea de o sobra eleganta a unui hol de onoare; este nota dominanta spre care converg acum, ca si altadata, intentiile intregului edificiu, asa cum a fost el proiectat intre 1929-1930.
Const. Iotzu, arhitect renumit al perioadei interbelice, a fost declarat castigator al concursului instituit de Consiliul Fundatiunii "Regele Ferdinand I" (26.II.1929) la care fusesera invitati arhitecti de talia lui Al. Ghika - Budesti, I. Davidescu, I. D. Enescu, Petre Antonescu, Dumitru Marcu etc. In afara de calitatile ce-l desemnau drept unul din cei mai buni arhitecti ai tarii si de profesionalismul sau de o mare mobilitate, Const. Iotzu a stiut sa foloseasca calitatile terenului in functie de spatiul inconjurator construit atunci, dar se pare ca el a intuit si ce va urma... Viitoarea cladire venea "la vad". Nu departe de Universitatea si Copoul studentilor, de cladirea centrului francofon "Lutetia" la deal, de liceele de elita, de "Jockey Club"-ul aristocrat, dar si de acel Corso al Iasului – strada Al. Lapusneanu, locul seral de intalnire al intregului middle-class, mai democratic, al orasului, cu librarii si localuri foarte frecventate, cu Piata Unirii si hotelul Traian, cu redactii de ziare si cluburi... Arhitectul a proiectat si nu a gresit, un edificiu polifunctional (sali de lectura si conferinte, spatii de reprezentare, de manifestari artistice si chiar comerciale - la parter in caz de criza...). Nu fara surpriza constatam ca edificiul si-a mentinut si acum aceeasi menire si aceeasi prestanta, sporita chiar cand, dupa demolari justificate sau nedrepte ale cladirilor din jur, domina si acum situl mult mai extins al noii piete- "Mihai Eminescu". Ca si alte cladiri monumentale ale Iasului, Biblioteca Universitatii devine si se perpetueaza ca un edificiu- emblema cu valoare de destin in urbanistica orasului.
Prof. dr. Gh. Macarie
Presedinte al Societatii ACREMIS
Adaugă un comentariu