Revelioanele de altădată
Revista „Voiaj“ din 1934, recomandă, pentru un Revelion de vis, staţiunile de pe Valea Prahovei. Hotelurile din Sinaia, „unul din occidentalele noastre locuri de recreere şi distracţie”. Era recomandată „pârtia de bob a Sinaei, una din cele mai bune din Europa. Despre Braşov se spunea că este „un Saint-Moritz al nostrum”. Hotelurile recomandate erau: Coroana, Boulevard, Continental. Restaurante: Transivania, Coroana, Europa. Transportul în oraş este efectuat de autobuze taxi şi de tramvaie cu aburi.
Staţiunile de munte. O săptămână pe Valea Prahovei costa, cel mult, 1.500 lei, conform revistei „Voiaj“ din 1934. La fel costa şi „o săptămână în Braşov cu excursiuni, distracţii etc.” Mai erau precizate şi: taxa pentru telefon public: 10 lei, iar la hoteluri şi restaurante „bacşişul este de 10 la sută“. De asemenea, reducerile pentru transportul feroviar erau însemnate în timpul sezonului: „Regia autonomă a căilor ferate de transport acordă pentru staţiunile de iarnă o reducere de 20 la sută din tariful general, la ducere şi la înapoiere, în intervalul dela 1 Decembrie şi până la 1 Martie 1934“.
Discursul regal. La sărbătorirea Revelionului ’38-’39, în plină dictatură regală, toate ziarele aveau pe prima pagină discursul către ţară al Măriei Sale Regele Carol al II-lea. Ziarul „Universul” scrie despre serbarea de la Palatul Regal. La acelaşi Revelion, muncitorii de la „fabricele D. Mociorniţă“, au petrecut în sala de festivităţi a uzinei din Bucureşti. După programul artistic pregătit de lucrători, Mociorniţă, patronul vestitei fabrici de pielărie şi încălţăminte, a rostit o amplă cuvântare şi „a împărţit îmbrăcăminte şi încălţăminte la ucenicii merituoşi şi gratificaţii în numerar la întregul personal din birouri, dela depozitele de vânzare, precum şi lucrătorilor fabricilor, în număr de circa 1.200“.
Felicitări pentru depăşirea planului. Odată cu venirea comuniştilor, discursurile de Anul Nou au devenit din ce în ce mai importante. La finalul anului 1978, în noaptea Revelionului, singura televiziune, cea oficială, prezenta înainte de ora 12.00 discursul tovarăşului Nicolae Ceauşescu care ura „deplin succes întrecerii socialiste în cel de-al IV-lea an al cincinalului!”. În marea sală a cantinei întreprinderii de autocamioane Steagu’ Roşu, formaţiile artistice ale uzinei „felicitau în versuri avântate pe cei care au dat patriei, la sfârşitul unui an bogat în împliniri, 909 autocamioane şi autotractoare peste plan“.
Pauza pentru discursul lui Ceauşescu. Înainte de 1989, în restaurante sau în cluburile fabricilor, la ora 22.00 era deschiderea oficială a Revelionului. Exista permanent, de-a lungul petrecerii, un program artistic cu formaţii ce întreţineau atmosfera. Preparatele culinare erau tradiţionale: sarmale, chiftele, mămăliguţă... Se consumau vin şi «horincă» de cazan. Bere, mai puţin. Înainte de ora 24.00, se oprea muzica. Era ascultat mesajul conducătorului statului. În marile oraşe, la miezul nopţii, se trăgeau 12 salve de artilerie.
Chiuşoarele, petardele de altădată. Se foloseau şi atunci artificiile, dar foarte rar. Copii din cartiere aveau, în loc de petarde şi pocnitori, chiuşoare, fabricate din ţeavă care erau armate cu catranul de la chibrite. Distracţia se încheia în jurul orei 5.00, cu binecunoscuta «Periniţă». Toată lumea dansa în cerc şi cel aflat în centru alegea pe cineva, cu care se săruta pe obraz, în genunchi, pe o periniţă. La sate, tinerii mergeau cu Capra, Pluguşorul, Sorcova.
Singura distracţie: televizorul
Un Revelion înainte de 1989 înseamna 17 milioane de telespectatori. Nimeni nu concepea să-l petreacă decât în faţa televizorului. Adevărata distracţie, cel puţin în anii ’70, erau scheciurile TV, susţinute în programul TV de revelion de marii actori ai vremurilor: Toma Caragiu, Amza Pelea (Nea Mărin), Puiu Călinescu, Jean Constantin şi duetul Stela Popescu – Ştefan Bănică. Scheciurile lui Caragiu, foarte curajoase pentru vremurile de atunci, erau aşteptate cu sufletul la gură. Iată câteva astfel de producţii celebre de Revelion, avându-l pe Caragiu în rolul principal, pe care nostalgicii de azi le mai pot viziona pe youtube: sorcova adaptată, „Omul cu Şopârla", care vorbea despre delaţiunea omniprezentă în societatea de atunci, monologul „Petrecerea continuă”, în care un activist scotea civilii în careu la „periniţă”, în vremurile în care Ceauşescu căuta să impună modelul milităros inspirat din Coreea sau sceneta „Fabula”, în care un director comunist încearcă să cenzureze autorul unui material „satiric”.
Braşovul Tău
Staţiunile de munte. O săptămână pe Valea Prahovei costa, cel mult, 1.500 lei, conform revistei „Voiaj“ din 1934. La fel costa şi „o săptămână în Braşov cu excursiuni, distracţii etc.” Mai erau precizate şi: taxa pentru telefon public: 10 lei, iar la hoteluri şi restaurante „bacşişul este de 10 la sută“. De asemenea, reducerile pentru transportul feroviar erau însemnate în timpul sezonului: „Regia autonomă a căilor ferate de transport acordă pentru staţiunile de iarnă o reducere de 20 la sută din tariful general, la ducere şi la înapoiere, în intervalul dela 1 Decembrie şi până la 1 Martie 1934“.
Discursul regal. La sărbătorirea Revelionului ’38-’39, în plină dictatură regală, toate ziarele aveau pe prima pagină discursul către ţară al Măriei Sale Regele Carol al II-lea. Ziarul „Universul” scrie despre serbarea de la Palatul Regal. La acelaşi Revelion, muncitorii de la „fabricele D. Mociorniţă“, au petrecut în sala de festivităţi a uzinei din Bucureşti. După programul artistic pregătit de lucrători, Mociorniţă, patronul vestitei fabrici de pielărie şi încălţăminte, a rostit o amplă cuvântare şi „a împărţit îmbrăcăminte şi încălţăminte la ucenicii merituoşi şi gratificaţii în numerar la întregul personal din birouri, dela depozitele de vânzare, precum şi lucrătorilor fabricilor, în număr de circa 1.200“.
Felicitări pentru depăşirea planului. Odată cu venirea comuniştilor, discursurile de Anul Nou au devenit din ce în ce mai importante. La finalul anului 1978, în noaptea Revelionului, singura televiziune, cea oficială, prezenta înainte de ora 12.00 discursul tovarăşului Nicolae Ceauşescu care ura „deplin succes întrecerii socialiste în cel de-al IV-lea an al cincinalului!”. În marea sală a cantinei întreprinderii de autocamioane Steagu’ Roşu, formaţiile artistice ale uzinei „felicitau în versuri avântate pe cei care au dat patriei, la sfârşitul unui an bogat în împliniri, 909 autocamioane şi autotractoare peste plan“.
Pauza pentru discursul lui Ceauşescu. Înainte de 1989, în restaurante sau în cluburile fabricilor, la ora 22.00 era deschiderea oficială a Revelionului. Exista permanent, de-a lungul petrecerii, un program artistic cu formaţii ce întreţineau atmosfera. Preparatele culinare erau tradiţionale: sarmale, chiftele, mămăliguţă... Se consumau vin şi «horincă» de cazan. Bere, mai puţin. Înainte de ora 24.00, se oprea muzica. Era ascultat mesajul conducătorului statului. În marile oraşe, la miezul nopţii, se trăgeau 12 salve de artilerie.
Chiuşoarele, petardele de altădată. Se foloseau şi atunci artificiile, dar foarte rar. Copii din cartiere aveau, în loc de petarde şi pocnitori, chiuşoare, fabricate din ţeavă care erau armate cu catranul de la chibrite. Distracţia se încheia în jurul orei 5.00, cu binecunoscuta «Periniţă». Toată lumea dansa în cerc şi cel aflat în centru alegea pe cineva, cu care se săruta pe obraz, în genunchi, pe o periniţă. La sate, tinerii mergeau cu Capra, Pluguşorul, Sorcova.
Singura distracţie: televizorul
Un Revelion înainte de 1989 înseamna 17 milioane de telespectatori. Nimeni nu concepea să-l petreacă decât în faţa televizorului. Adevărata distracţie, cel puţin în anii ’70, erau scheciurile TV, susţinute în programul TV de revelion de marii actori ai vremurilor: Toma Caragiu, Amza Pelea (Nea Mărin), Puiu Călinescu, Jean Constantin şi duetul Stela Popescu – Ştefan Bănică. Scheciurile lui Caragiu, foarte curajoase pentru vremurile de atunci, erau aşteptate cu sufletul la gură. Iată câteva astfel de producţii celebre de Revelion, avându-l pe Caragiu în rolul principal, pe care nostalgicii de azi le mai pot viziona pe youtube: sorcova adaptată, „Omul cu Şopârla", care vorbea despre delaţiunea omniprezentă în societatea de atunci, monologul „Petrecerea continuă”, în care un activist scotea civilii în careu la „periniţă”, în vremurile în care Ceauşescu căuta să impună modelul milităros inspirat din Coreea sau sceneta „Fabula”, în care un director comunist încearcă să cenzureze autorul unui material „satiric”.
Braşovul Tău
Adaugă un comentariu