Regele Mihai îşi pregăteşte succesorul. Cine mai mizează pe monarhie?

Nicolae, nepotul direct al Regelui, care ar putea deveni noua imagine a monarhiei autohtone nu a fost crescut şi educat pentru a juca un rol politic major, aşa cum şi-ar dori bunicul său, dar vine dintr-o altfel de lume decât politicienii români ahtiaţi după bani, case şi putere.

Regele Mihai are la aproape 91 de ani încă o soluţie pentru a păstra vie măcar ideea de monarhie în România, dacă nu chiar ipoteza revenirii acesteia pe fondul blocajelor pricinuite de oameni politici pentru care contează doar carierele şi oportunităţile lor de a se instala în fotolii confortabile cu funcţii care să le asigure nu doar puterea şi prestigiul, ci şi siguranţa materială până la sfârşitul vieţii. Războiul permanent, care se dă în România pentru putere şi resurse şi care împarte mereu clasa politică în învingătorii care se îmbuibă cu ajutorul statului şi învinşii care se pregătesc să acapareze prada, ar putea avea măcar un arbitru care să fluiere imparţial atunci când unii sau alţii sar calul. Pentru mulţi, Regele ar fi soluţia ideală, fiindcă are deja castele, terenuri şi bani, este înrudit cu Regina Elisabeta a Marii Britanii, are o prestanţă pe care nu o poate egala nici un om din politica autohtonă, o eleganţă a gesturilor învăţată din copilărie, discursuri ponderate şi neimplicate, chiar şi atunci când este jignit sau umilit. La începutul acestui an sondajele făcute de IMAS scoteau în evidenţă că topul încrederii era condus de Regele Mihai cu 36 la sută, urmat la mare distanţă de liderii USL, iar trendul pe care se afla, era crescător.

După suspendarea preşedintelui în această vară şi blocarea ţării pentru mai mult de două luni, perioadă în care scandalul politic autohton a fost urmărit cu atenţie din capitalele occidentale, necesitatea unui arbitru imparţial a devenit evidentă şi pentru marile puteri ale lumii democratice. Regele Mihai nu mai speră că ar putea deveni el acest arbitru, dar mizează pe faptul că Nicolae, fiul fiicei sale Elena ar avea această şansă în viitor. În 1992, când Regele a venit pentru prima dată să sărbătorească Sfintele Paşti în România, după aproape 50 de ani de exil, l-a prezentat pe Prinţul Nicolae mulţimii adunate în faţa Hotelului Continental drept moştenitorul tronului.

Între timp sub presiunea familiei, Regele Mihai a declarat-o pe prima sa născută, Principesa Margareta, succesoare (la 30decembrie 2007), abolind în acelaşi timp tradiţionala lege salică prin care coroana se moştenea doar pe linie masculină. Ambiţiile politice ale ginerelui său Radu Duda, dar şi faptul că Margareta nu are copii, l-au determinat probabil pe Regele Mihai să-şi schimbe strategia şi să-l aducă pe Nicolae, care până la 27 de ani a văzut mai mult de 30 de ţări, a practicat mai multe meserii, a terminat o universitate bună din Londra (Royal Halloway) şi cunoaşte eticheta şi ritualurile aristocratice. Nicolae nu ştie, încă să vorbească bine româneşte şi spre deosebire de bunicul său, Regele Mihai, nu a fost crescut să conducă o ţară. În schimb a fost educat să se poarte ca un gentlemen şi pare dispus să renunţe la adrenalina sporturilor periculoase pe care le practică pentru a se dedica reprezentării Casei Regale.

Ar putea oare acest tânăr venit din Marea Britanie să se acomodeze cu politica autohtonă şi să joace un rol, mai mult sau mai puţin deocorativ în viitorul României? Tot mai mulţi români ar prefera un sistem politic bazat pe onoare, nu pe cârdăşie, o elită care să aibă maniere şi în cele din urmă chiar o camarilă, care să nu se răstească şi să nu latre, nici în casă, nici în afara ei. Mulţi şi-ar dori o clasă politică mai spălată, care să renunţe la găinării şi la limbajul de cartier, care să nu reproducă la nivel naţional spiritul de gaşcă dobândit printre blocuri sau la şcolile de mâna a doua.

Monarhia ar putea deveni arbitru într-o ţară sleită de bătălii interne în care toţi au fugit spre extreme şi nimeni nu a mai rămas la centru, deşi nu trebuie uitată nici lecţia interbelică, din care putem afla cum a fost coruptă regalitatea de politică şi în cele din urmă cum s-a balcanizat monarhia autohtonă.

Sabina Fati / România Liberă