Eroi ai Holocaustului: Regina care l-a înfruntat pe Antonescu

Despre felul in care l-a contactat pe maresal, primarul Cernautiului nu spune multe in memoriile sale, doar ca "nu este oportun inca pentru ca sa arat prin ce mijloace si cu ajutorul cui am incercat sa influentez indirect vointa Maresalului pe care inca nu-l cunosteam si care era asa departe de Cernauti".

Vremurile in care el scria inca erau primejdioase pentru astfel de destainuiri. Insa, putem banui ca era vorba de nimeni altcineva decat de regina mama a Romaniei, Elena. Urmeaza dosarul cu numarul 5106 din arhivele Memorialului Victimelor Holocaustului.

In acelasi timp cu munca salvatoare a primarului de la Cernauti, regina Elena punea la Bucuresti presiuni pe langa maresal. Intr-o intalnire pe care o are la sfarsitul lui 1941 cu Ion Antonescu, la care au mai participat patriarhul Nicodim si ambasadorul german von Killinger, ea solicita oprirea deportarilor. La un moment dat, ridicandu-se indignat, von Killinger incepe sa o jigneasca de fata cu toti cei prezenti pentru cutezanta ei de a cere un astfel de lucru. Insultata de acest "plutonier salbatic si incult" regina Elena a amenintat apoi ca va parasi tara in semn de protest. Patriarhul s-a ridicat si el spunand ca-si va depune demisia.

Infruntand regimul autoritar al maresalului

Maresalul este induplecat in cele din urma sa tina in loc deportarile evreilor din Cernauti. De altfel, ghetoul creat in oras pe 11 octombrie 1941, nu va functiona mai mult de o luna. Totusi, relatiile sale cu membrii Curtii Regale erau tensionate. Desi el detinea fraiele puterii, regele Mihai si regina mama aveau un cuvant greu de spus datorita prestigiului lor in randurile romanilor si de care el trebuia sa tina cont.

Una din marile actiuni salvatoare ale reginei este obtinerea acordului presedintelui consiliului de ministri, Mihai Antonescu, ca evreii din Vechiul Regat sa le poata trimite ajutoare confratilor deportati, scapand de la moarte sigura cateva zeci de mii de suflete.

Insusi faptul ca evreii din Vechiul Regat nu au impartasit soarta celorlalti se datoreaza in parte si reginei Elena. Maresalul renunta la planurile pentru deportarea lor dupa ce regina mama si alte personalitati ale vremii se declara impotriva acestor actiuni si le critica cu ardoare.

Regina Elena nu s-a oprit aici. In decembrie 1941, are loc o intrevedere la Vatican cu Papa Pius al XII-lea, in urma careia, nuntiul papal din Bucuresti, monseniorul Andrea Cassulo, primeste instructiuni sa se implice mai mult in protectia nu doar a evreilor botezati, dar si a celor nebotezati.

In urmatorul an, regina mama il scapa pe istoricul literar si publicistul Barbu Lazareanu de la deportare, insa nu are acelasi succes in cazul unor tineri care faceau parte din organizatia sionista Hashomer Hatsair. Inca o data apeleaza la conducatorul statului pentru a comuta sentintele la moarte, dar el s-a dovedit cu aceasta ocazie de neclintit.

Regina Elena, in discutiile maresalului cu Hitler

Insa, interventiile ei au expus-o unor riscuri considerabile. Sora ei, principesa Irina, incapuse in mainile germanilor si plimbata prin lagarele de munca austriece si poloneze, in timp ce vara ei, principesa Mafalda, moare la Buchenwald. Stia foarte bine ca era intr-un pericol incredibil, mai ales ca serviciile secrete germane tesusera in jurul reginei Elena o intreaga retea de informatori.

Cand maresalul Antonescu s-a intalnit cu Hitler in luna aprilie a anului 1943, Fuhrer-ul german s-a aratat mai mult decat iritat de actiunile acestei "eminente cenusii". Mihai Antonescu ii povesteste ministrului plenipotentiar al Italiei la Bucuresti, Renato Scoppa, cum Hitler i-ar fi spus maresalului in timpul acestor discutii ca el isi ucisese dusmanii. Il indemna astfel pe Antonescu sa se descotoroseasca de ea prin orice mijloace.

Bineinteles, maresalul n-ar fi cutezat un asemenea lucru, in ciuda neintelegerilor dintre ei. Ba dimpotriva, el chiar permite, dupa indelungi insistente ale reginei, repatrierea a zeci de mii de evrei din lagarele din Transnistria. Desi notoriul Eichmann a reusit sa le impiedice buna desfasurare pentru cateva luni, ele sunt reluate la inceputul lui 1944.

Pentru asta si toate celelalte, regina mama ramane in memoria celor salvati de ea o pilda vie a umanitatii in acele vremuri tulburi. Insa, va mai trece jumatate de secol pana cand meritele reginei Elena vor fi recunoscute de Memorialul Victimelor Holocaustului si nu dupa putine eforturi din partea celor salvati de ea.

Varful de lance dupa '90 a fost reprezentat de rabinul Alexandru Safran si inginerul Emil Simiu, cei doi punand laolalta toate dovezile necesare ca regina sa fie primita in cele din urma in randurile celor Drepti intre Popoare la 11 martie 1993.

Pentru a privi in viitor, trebuie sa ne indreptam ochii spre trecut

Insa, dosarul reginei Elena, impreuna cu cel al lui Traian Popovici si al lui Constantin Karadja ne infatiseaza doar o parte a povestii.

Continuarea o gasim in arhivele Memorialului Victimelor Holocaustului, unde isi gasesc cinstirea ceilalti zeci de romani care si-au pus propria lor viata in primejdie pentru semenii lor.

Inainte de toate, oare ce dovada mai buna exista pentru credinta intr-un viitor mai bun al tarii noastre decat acesti oameni, care in cel mai negru moment al istoriei noastre au dat exemplul celei mai inalte virtuti.

Sursa: Ziare.com