Harul Regelui Mihai

Cu puţin timp în urmă, am publicat un text în care puneam în evidenţă modul inadecvat în care este definit conceptul de putere în tratatele contemporane de politologie, sociologie şi management. În ultima parte a acestui text arătam cum ar trebui, în opinia mea desigur, definit acest concept politic, sociologic şi managerial esenţial.

De fapt, propunând o altă abordare a conceptului de putere, total diferită de cea menţionată, eu am vrut să evidenţiez atât consecinţele nefaste ale divorţului dintre ŞTIINŢĂ şi RELIGIE, cât şi să reamintesc că atributul calitativ cel mai important al conducerii şi al conducătorilor este HARUL. Iar atunci când m-am referit la conducătorii dăruiţi cu HAR, m-am gândit mai ales la Majestatea Sa Regele Mihai. Înainte de orice, Regele Mihai a fost un conducător dăruit cu HAR. El a CREZUT şi CREDE în ROMÂNIA şi în POPORUL ROMÂN. De aceea şi-a IUBIT şi îşi IUBEŞTE atât de mult ŢARA şi POPORUL. Dedic, deci, următorul fragment de text Regelui Mihai pentru a omagia personalitatea şi viaţa acestui mare OM.

„După cum este cunoscut, triumfalismul ştiinţific de tip iluminist a determinat nenumărate eşecuri şi erezii ştiinţifice în ultimul secol. S-a dovedit, deşi nu ar fi fost nevoie, că divorţul ŞTIINŢĂ – RELIGIE este mai degrabă o tragedie, decât „progres al cunoaşterii”. După părerea mea, puterea oamenilor – în calitate de conducători, artişti, intelectuali, părinţi, preoţi, profesori, politicieni, fermieri şi aşa mai departe – este, înainte de orice, un HAR, un DAR de la DUMNEZEU. Iar cei care au fost înzestraţi cu acest HAR, ar trebui să-l dăruiască şi ei celorlalţi semeni.

Nicio teorie contractualistă sau utilitaristă a puterii nu valorează doi bani în raport cu acest adevăr care ţine de bunul simţ. Oare nu este cumva conducătorul de tip carismatic definit de Max Weber un conducător dotat cu HAR? Iar atunci când cei conduşi CRED în HARUL conducătorului lor, este evident că aceştia acceptă necondiţionat deciziile acestui conducător. De aici şi responsabilităţile morale recurente: conduita conducătorilor implică discernământ şi echitate, iar conduita celor conduşi implică supunere şi conştiinciozitate. „Pieţele libere” , „Democraţia liberală”, normele juridice şi conduitele contractuale reprezintă mijloace mai mult sau mai puţin eficiente de promovare a intereselor de factură materială. Dar relaţia dintre un conducător înzestrat cu HAR şi cei care acceptă şi preţuiesc acest HAR este cu totul altceva. HARUL conducătorilor se transmite celor conduşi prin CREDINŢĂ, IUBIRE, SACRIFICIU, SMERENIE şi VENERAŢIE.

Păcat că cei care scriu manuale de management nu ştiu sau au uitat toate acestea! Mare păcat! Pentru că Omul nu este doar o fiinţă care are o raţionalitate limitată şi anumite interese de natură utilitară. Omul este cu mult mai mult de atât. Înainte de orice, Omul este o fiinţă care CREDE şi care IUBEŞTE.

Desigur, ar fi absurd să excludem dimensiunea raţională a fiinţei umane, ca să zic aşa. Dar a defini fiinţa umană doar prin COGITO ERGO SUM este acelaşi lucru ca şi cum ai înlocui icoana MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS printr-o caricatură. Să-mi fie iertată comparaţia!”

Din această perspectivă, cred că ţara noastră va reveni la normalitate doar atunci când locuitorii săi vor preţui HARUL Regelui Mihai. Evident, este o condiţie necesară, dar nu şi suficientă.

Nicolae Țăran / vestul.ro