Altfel

“Stimate domnule Iorga,

Am luat ieri seară primul exemplar din volumul de convorbiri cu A.S.R. Principele Nicolae de la Librăria Humanitas Cişmigiu (amabilele doamne de la librărie au desfăcut pachetul special pentru mine…).

L-am citit pe nerăsuflate, în aprox. două ore.

M-a emoţionat profund în special începutul cărţii: “Micul Principe din Balcon” şi “Acasă la Peleş”. Faptul că Alteţa Sa îl admiră în cea mai mare măsură pe regele Carol I mi se pare extrem de semnificativ. Modul în care se compară cu regele nostru prusac îmi pare plin de relevanţă:
“Nu cred că personalităţile noastre se aseamănă. Adevărata legătură pe care o văd între mine şi Regele Carol I este că amândoi suntem născuţi în luna aprilie şi că amândoi ne-am stabilit în România din proprie voinţă, la vârsta de 27 de ani, fără să cunoaştem limba ţării sau amănunte despre societatea de aici.”

Această similitudine este de natură să indice o posibilitate clară: aceea ca Principele Nicolae să satisfacă, pentru România anului 2014, acelaşi rol pe care principele Karl de Hohenzollern-Sigmaringen l-a avut în 1866.
Întreaga carte ni-l aproprie pe Principele Nicolae într-un mod care ne face nu doar să-l înţelegem şi să-l admirăm, dar şi să-l iubim.

Citind volumul, am simţit aproape aceeaşi bucurie şi satisfacţie ca cea conferită de lecturarea volumului de convorbiri “Altfel”, cu Principele Radu al României, în dialog cu Nicolae Drăguşin.

Mi se pare foarte interesantă compararea între a 5-a generaţie regală (a Principesei Margareta şi a Principelui Radu) şi a 6-a generaţie (a Principelui Nicolae): în opiniea mea, asemănările şi deosebirile dintre ele le conferă amândurora un plus de valoare, un specific adaptat vremurilor cărora le-au fost contemporani.

Cred că însuşirea specifică a noii generaţii monarhice este subliniată de capitolul “Dinamism regal” (pp.99-102), şi se leagă de o idee emisă de A.S.R. Principele Radu în convorbirile cu Nicolae Drăguşin: în noul context global, situaţia monarhiei este mult mai fragilă, un sistem monarhic putând rezista numai prin susţinere populară. Apucând din tinereţe aceste noi circumstanţe, noua generaţie regală înţelege mai bine fragilitatea statului lor – a cărei conştientizare îi îndeamnă să “coboare” de la înălţimea poziţiei conferinte prin naştere, apropiindu-se de oamenii de rând, prin muncă.

Ultimele capitole ale cărţii mi se par foarte optimiste şi dătătoare de speranţă. Mi se pare foarte interesant că Alteţa Sa doreşte să-şi înfiinţeze propria fundaţie, dedicată “acelor zone ale ţării de care nu s-a ocupat nimeni în mod serios până acum”.

Nu pot încheia decât împărtăşind concluzia dumneavoastră: Principele Nicolae ar fi un bun Rege al Românilor.

În rest, nu pot decât să vă felicit pentru formidabila iniţiativă de a realiza acest volum.
Cu gânduri bune.”

Tudor Vișan-Miu

***

[Mail trimis către istoricul Filip-Lucian Iorga, după lecturarea volumului “Drumul spre casă”, un dialog cu Alteţa Sa Principele Nicolae al României (Ed. Curtea Veche, 2014)]