OPINIE Nevoia de demnitate
Statalitatea, Independenţa, Regatul şi Suveranitatea sunt cele patru lucruri care ne-au rămas, printr-o fericită coincidenţă, toate din câte o zi de 10 Mai. Sunt cele patru lucruri care ne fac să fim un stat demn şi respectat.
Timp de mai bine de jumătate de secol, ziua de 10 Mai a fost mai mult decât o sărbătoare naţională: era ziua demnităţii poporului român. Semnificaţiile ei ne făceau să fim mândri de trecutul nostru şi să privim cu încredere în viitor.
Zece Mai a fost ziua în care Principele Carol I a ajuns în România, inaugurând o epocă de prefaceri economice şi sociale fără precedent. În acea zi din 1866 s-au pus bazele României moderne. Zece Mai a fost ziua în care, după dezbaterile parlamentare din ziua precedentă, Carol I a proclamat independenţa de stat a României. A fost momentul din care am putut să privim înainte din perspectiva unui stat european suveran şi independent, stăpân pe destinele lui. Tot într-o zi de Zece Mai a fost proclamat Regatul României, începutul unei ere cu o dezvoltare economică fără egal în Europa acelor vremuri concomitent cu o înflorire culturală fără precedent. Şi, în fine, acum doi ani, tot în 10 Mai, Majestatea Sa Regele Mihai I al României a anunţat ruperea definitivă a legăturilor Familiei Regale a României cu Familia de Hohenzollern, parafând prin aceasta legarea definitivă a Familiei Regale de România. Statalitatea, Independenţa, Regatul şi Suveranitatea sunt cele patru lucruri care ne-au rămas, printr-o fericită coincidenţă, toate din câte o zi de 10 Mai. Sunt cele patru lucruri care ne fac să fim un stat demn şi respectat.
Primele trei i-au făcut pe înaintaşii noştri să meargă peste tot în lume cu fruntea sus şi mândri de faptul că sunt români. După 1947, însă, comunismul a făcut tot ce i-a stat în putere să şteargă din manualele de istorie ziua de 10 Mai. Regele a fost alungat din ţară, Monarhia a fost înfierată iar independenţa a fost considerată o serbare de rangul al doilea, şi mutată cu o zi mai devreme decât ziua în care a fost proclamată, tocmai din încercarea de a fi eliminată ziua de 10 Mai până şi din conştiinţa poporului român. Este foarte trist faptul că, în mare parte, comuniştii au reuşit în ceea ce şi-au propus. Şi, luându-ne ziua de 10 mai, au reuşit să ne ia demnitatea.
După 1989, ar fi fost firesc să revenim la tradiţiile noastre, la instituţiile noastre, la sărbătorile noastre. Ce s-a întâmplat, însă? Majestăţii Sale Regelui Mihai nu i s-a permis ani la rând nici măcar accesul în ţară. Coroana română a continuat să fie denigrată pe toate canalele posibile. Ziua naţională a fost declarată ziua de 1 Decembrie, în timp ce Ziua Independenţei a rămas tot o sărbătoare de al doilea rang şi, ceea ce este şi mai grav, aniversată în continuare pe 9 mai. De ce? Răspunsul la această întrebare nu îşi are rostul. A fost şi este frică, a fost şi este laşitate, a fost şi este dezinformare, a fost şi este manipulare, au fost şi sunt zbaterile de supravieţuire ale unui sistem pe care ar fi trebuit să-l îngropăm definitiv în 1989.
Independenţa noastră are 137 de ani. Statalitatea noastră are 148 de ani. Coroana Română aniversează 133 de ani în slujba naţiunii. Familia Regală este legată indisolubil de România de un an. Mai mult decât atât, atunci când vine vorba de slujirea intereselor României Regele Mihai este la fel de tânăr şi de dedicat ca atunci când a urcat pe tron. Prin tot ceea ce face, Casa Regală ne arată că este pregătită pentru a reveni în fruntea destinului românesc. Românii, într-un număr din ce în ce mai mare, îşi arată suportul şi susţinerea pentru Casa Regală, membrii Familiei Regale fiind pe primele locuri în ceea ce priveşte încrederea populaţiei în personalităţile publice. Iar lozinca mitingurilor de la începutul anilor '90, „Nu mai vrem 10 Mai fără Regele Mihai” este mai actuală decât oricând. O actualitate dată de nevoia aproape dureroasă de demnitate pe care o simţim cu toţii.
Timp de mai bine de jumătate de secol, ziua de 10 Mai a fost mai mult decât o sărbătoare naţională: era ziua demnităţii poporului român. Semnificaţiile ei ne făceau să fim mândri de trecutul nostru şi să privim cu încredere în viitor.
Zece Mai a fost ziua în care Principele Carol I a ajuns în România, inaugurând o epocă de prefaceri economice şi sociale fără precedent. În acea zi din 1866 s-au pus bazele României moderne. Zece Mai a fost ziua în care, după dezbaterile parlamentare din ziua precedentă, Carol I a proclamat independenţa de stat a României. A fost momentul din care am putut să privim înainte din perspectiva unui stat european suveran şi independent, stăpân pe destinele lui. Tot într-o zi de Zece Mai a fost proclamat Regatul României, începutul unei ere cu o dezvoltare economică fără egal în Europa acelor vremuri concomitent cu o înflorire culturală fără precedent. Şi, în fine, acum doi ani, tot în 10 Mai, Majestatea Sa Regele Mihai I al României a anunţat ruperea definitivă a legăturilor Familiei Regale a României cu Familia de Hohenzollern, parafând prin aceasta legarea definitivă a Familiei Regale de România. Statalitatea, Independenţa, Regatul şi Suveranitatea sunt cele patru lucruri care ne-au rămas, printr-o fericită coincidenţă, toate din câte o zi de 10 Mai. Sunt cele patru lucruri care ne fac să fim un stat demn şi respectat.
Primele trei i-au făcut pe înaintaşii noştri să meargă peste tot în lume cu fruntea sus şi mândri de faptul că sunt români. După 1947, însă, comunismul a făcut tot ce i-a stat în putere să şteargă din manualele de istorie ziua de 10 Mai. Regele a fost alungat din ţară, Monarhia a fost înfierată iar independenţa a fost considerată o serbare de rangul al doilea, şi mutată cu o zi mai devreme decât ziua în care a fost proclamată, tocmai din încercarea de a fi eliminată ziua de 10 Mai până şi din conştiinţa poporului român. Este foarte trist faptul că, în mare parte, comuniştii au reuşit în ceea ce şi-au propus. Şi, luându-ne ziua de 10 mai, au reuşit să ne ia demnitatea.
După 1989, ar fi fost firesc să revenim la tradiţiile noastre, la instituţiile noastre, la sărbătorile noastre. Ce s-a întâmplat, însă? Majestăţii Sale Regelui Mihai nu i s-a permis ani la rând nici măcar accesul în ţară. Coroana română a continuat să fie denigrată pe toate canalele posibile. Ziua naţională a fost declarată ziua de 1 Decembrie, în timp ce Ziua Independenţei a rămas tot o sărbătoare de al doilea rang şi, ceea ce este şi mai grav, aniversată în continuare pe 9 mai. De ce? Răspunsul la această întrebare nu îşi are rostul. A fost şi este frică, a fost şi este laşitate, a fost şi este dezinformare, a fost şi este manipulare, au fost şi sunt zbaterile de supravieţuire ale unui sistem pe care ar fi trebuit să-l îngropăm definitiv în 1989.
Independenţa noastră are 137 de ani. Statalitatea noastră are 148 de ani. Coroana Română aniversează 133 de ani în slujba naţiunii. Familia Regală este legată indisolubil de România de un an. Mai mult decât atât, atunci când vine vorba de slujirea intereselor României Regele Mihai este la fel de tânăr şi de dedicat ca atunci când a urcat pe tron. Prin tot ceea ce face, Casa Regală ne arată că este pregătită pentru a reveni în fruntea destinului românesc. Românii, într-un număr din ce în ce mai mare, îşi arată suportul şi susţinerea pentru Casa Regală, membrii Familiei Regale fiind pe primele locuri în ceea ce priveşte încrederea populaţiei în personalităţile publice. Iar lozinca mitingurilor de la începutul anilor '90, „Nu mai vrem 10 Mai fără Regele Mihai” este mai actuală decât oricând. O actualitate dată de nevoia aproape dureroasă de demnitate pe care o simţim cu toţii.
Flavius Boncea / vestul.ro
"Ce s-a întâmplat, însă? Majestăţii Sale Regelui Mihai nu i s-a permis ani la rând nici măcar accesul în ţară. Coroana română a continuat să fie denigrată pe toate canalele posibile...De ce? Răspunsul la această întrebare nu îşi are rostul." CUM ADICA nu isi are rostul?!?! de ce nu isi are rostul???
RăspundețiȘtergere