Fraudarea alegerilor si alungarea Regelui

In aceasta perioada, doar intr-o singura ocazie - probabil singura dupa 23 august 1944 - a fost capabila masa romanilor sa-si marcheze ura fata de stapanii comunisti. In dimineata zilei de 8 noiembrie 1945, onomastica Regelui Mihai, cetatenii Bucurestilor au inceput sa se adune in grupuri de doi-trei in marea piata din fata Palatului Regal. Faptul ca Regele Mihai se afla la Sinaia (bombardamentele germane afectasera serios palatul din Bucuresti) nu a influentat sub nici o forma multimea. Se obisnuia ca, in aceasta zi, diplomatii, oficialii guvernamentali si cetatenii simpli sa semneze cartea de oaspeti de la Palat. Cu aceasta ocazie, insa, portile palatului erau inchise; politisti si indivizi in civil i-au intors din drum pe toti cei care au incercat sa intre, in afara de oficialii straini. Multimea, al carei numar crestea constant, a umplut in curand piata si a inceput sa cante imnul national si sa-l aclame pe Rege. Regele Mihai a fost ultimul obstacol in calea sovietizarii Romaniei, indepartat cu relativa usurinta de oamenii Moscovei Provocari comuniste Desi presa si radioul au fost umplute cu acuzatii de crima impotriva opozitiei pentru a-si acoperi propria implicare, guvernul Groza si autoritatile sovietice de ocupatie au suferit o infrangere serioasa pe 8 noiembrie. Nici unul dintre "reactionarii" acuzati ca au pus la cale aceasta varsare de sange nu au fost adusi in fata unui tribunal, probabil si din cauza faptului ca fotografiile facute in Piata Palatului de catre membri ai Misiunii Militare a Statelor Unite au dezvaluit in mod clar provocarile comunistilor. Evenimentele din 8 noiembrie i-ar fi putut face pe sovietici si pe comunistii romani sa-si dea seama de slabiciunea lor esentiala din tara. In orice caz, intalnirea ministrilor de externe de la Moscova din luna decembrie a instruit pe ministrul de Externe Vasinski, ambasadorii Harriman si Clark Kerr sa mearga la Bucuresti cu instructiuni sa gaseasca o solutie pentru conflictul dintre Rege si guvern. Inca o data Vasinski a dominat capitala Romaniei. La inceputul anului 946 s-a anuntat ca un reprezentant din partidele National Taranesc si Liberal se vor alatura guvernului ca ministrii fara portofoliu. Pana la urma, guvernele SUA si Marii Britanii au recunoscut regimul Groza. Ministri degeaba In calitate de exercitiu nefolositor, misiunea acestor ministri nu a fost depasita in perioada de dupa razboi. Numirea unor ministri fara autoritate sau responsabilitate, lipsiti de orice putere in afara de aceea de a protesta la intalnirile de guvern la care participau bineinteles ca nu a schimbat nimic. Comunistii si-au continuat masurile economice si politice desemnate obtinerii unui control efectiv asupra tarii, in vreme ce cei doi reprezentanti ai opozitiei au fost impiedicati prin intimidari si amenintari sa-si indeplineasca chiar si misiunea lor de observatori care le fusese incredintata. Este dificil de inteles de ce cei doi lideri ai opozitiei, Maniu si Bratianu au acceptat acest compromis fara sens. Probabil acesti Micawberi romani au crezut ca ceva se va schimba. Speranta de dragul sperantei era un obicei popular in Romania in acea perioada. Dupa ce a fost acordata comunistilor romani recunoasterea occidentala, acestia au fost liberi sa isi indeplineasca urmatorul obiectiv: legitimarea regimului lor prin alegeri generale. Comunistii nu aveau iluzii cu privire la popularitatea lor in randurile romanilor. Daca ar fi ramas singuri, ar fi suferit o infrangere dezastruoasa. Lipsa lor de popularitate trebuia sa fie acoperita de existenta mai multor partide in Frontul National Democrat. Comunistii trebuiau mai ales sa se amestece cu social-democratii pentru a-si acoperi slabiciunile in randurile clasei muncitoare. De mai multe luni de zile comunistii infiltrasera Partidul Social Democrat. Constantin Titel Petrescu, liderul socialist, era un om de onoare lipsit de capacitatea de a conduce. Cand a incercat in august 1945 sa-si scoata partidul din guvernul Groza a realizat faptul ca apeland la ambitiile personale, folosirea santajului si alte tactici similare, comunistii ii subminasera eficient autoritatea. Nici un membru al partidului sau din guvern nu si-a prezentat demisia. Cand socialistii si-au organizat congresul in martie 1946, Petrescu a anuntat ca dorea ca partidul sau sa candideze singur la alegerile urmatoare. Folosind o scrisoare, demonstrata ca falsa ulterior, un membru al Partidului Social-Democrat aflat in guvern a reusit sa impinga congresul socialist spre o par­ti­­cipare comuna cu comunistii la alegeri. Fraudarea alegerilor Alegerile generale, primele presupuse a fi libere dupa 1937, au fost anuntate pentru 19 noiembrie. Au fost puse in miscare toate modalitatile pentru castigarea alegerilor. Anumite categorii de opozanti au fost eliminate prin prevederi ale legii electorale care le suspenda dreptul de a alege. Oficialii electorali locali, care erau toti numiti de regimul Groza si il sprijineau, au interzis in mod arbitrar inscrierea membrilor partidelor de opozitie pe listele electorale. Oponentii insistenti erau adesea descurajati prin violentele bandelor comuniste. Candidatii pentru Parlament au fost descurajati prin toate formele cunoscute de presiune sa se inscrie pe listele nationalitaraniste si liberale. Agenti ai guvernului si reprezentanti ai partidelor FND cand luau masuri impotriva membrilor opozitiei - numiti "reactionari" si "fascisti" - erau siliti sa fie atenti la vizitele echipelor reprezentantilor militari americani si britanici sau ale jurnalistilor straini. In ansamblu, acesti agenti din provincie au reusit sa-si duca la indeplinire sarcina de suprimare cu un minim de scandal. Oficialii guvernamentali si de partid i-au primit pe strainii interesati in timpul campaniei electorale si le-au raspuns cu suavitate la intrebari. Plangerile din partea partidelor traditionale au putut fi lansate doar prin intermediul misiunilor straine de la Bucuresti. Astfel, desi controlul comunist asupra campaniei electorale a fost transmis Occidentului, a fost evitat un scandal international deschis. Controlul votului din 16 noiembrie nu a fost insa la fel de eficient. Partidele politice aflate in opozitie nu se asteapta in mod normal sa castige alegerile in Romania de vreme ce guvernul intotdeauna isi exercita autoritatea la maximum. Fara indoiala, Maniu si Bratianu se asteptau ca FND sa numere voturile astfel incat sa castige alegerile cu un minim de probleme. Confuzia din randurile guvernului pe masura ce numaratoarea voturilor progresa, intarzierea in anuntarea rezultatelor au constituit o revelatie. Chiar daca inevitabilele acuzatii ale opozitiei de inselaciune sunt acceptate cu circumspectie, in mod clar guvernul Groza s-a confruntat cu un val de voturi care aproape a infrant - daca nu complet - lista FND. Insa schema victoriei electorale a partidului aflat la guvernare a fost pastrata. S-a anuntat dupa cinci zile de la alegeri ca FND a castigat 348 de locuri in parlament, opozitia in total doar 66. Drept urmare ministrii liberal si taranist au demisionat din guvern. Incurajati de aparentul sprijin popular obtinut astfel, regimul Groza a transformat anul 1947 intr-unul al terorii in Romania. A reusit acest lucru in parte datorita acordului atins in privinta tratatului de pace. Pe 10 februarie, Tratatul de pace al Romaniei, dupa negocieri indelungi si dificile, a fost semnat la Paris. Termenii sai, care au urmat linia armistitiului din 1944 prevedeau ca la 90 de zile de la intrarea in vigoare, toate fortele aliate, cu exceptia celor sovietice care trebuiau sa "mentina comunicatia cu Austria", trebuiau sa se retraga. In sfarsit, regimul comunist putea privi spre dominarea totala in interior. Regele - ultimul obstacol A ramas un ultim oponent fata de dominatia comunista: Regele Mihai. "Prietenia" comunista fata de Rege, o tactica necesara in 1944, a trecut prin toleranta in 1946 la realizarea clara ca integrarea Romaniei in sistemul sovietic aflat in dezvoltare solicita indepartarea sa. Disparitia lui Maniu a facilitat aceasta actiune. In cursul toamnei anului 1947, comunistii au decis sa preia ultimele posturi guvernamentale importante care erau detinute de ne-membri de partid in guvernul de coalitie. Ana Pauker, principalul lider al partidului, a intrat in guvern ca ministru de Externe, inlocuindu-l pe Gheorghe Tatarescu, al carui folos expirase odata cu semnarea tratatului de pace. In acelasi timp, Emil Bodnaras, dezertorul din Armata Romana, a fost numit ministru al Apararii. Plecarea Regelui Mihai a fost complicata, si probabil ajutata de participarea sa la casatoria Printesei Elizabeta in noiembrie, ca si de propriile sale planuri de casatorie. Dupa participarea la nunta Elizabetei, Mihai si-a continuat vizita in Anglia. In acesta perioada, interesul sau fata de printesa Anne de Bourbon Parma a devenit evident. Intoarcerea sa la Bucuresti pe 21 decembrie pare sa fi surprins guvernul, care se astepta ca Mihai sa abdice si sa ramana in strainatate. Deoarece casatoria regelui necesita aprobarea guvernului, acesta a solicitat o aprobare. Dorinta Regelui de a se casatori i-a fortat pe comunisti sa ia o decizie. Pe 24 decembrie, premierul Groza a solicitat Regelui care isi petrecea Craciunul la Sinaia sa vina la Bucuresti pentru a avea o discutie referitoare la casatorie. Pe 30 decembrie, Groza si Gheorghiu Dej s-au intalnit cu Regele la palatul matusii sale din afara Bucurestiului. Intalnirea a fost scurta si la obiect. Regelui Mihai I s-a oferit ocazia sa abdice imediat sau "sa fie responsabil pentru varsarea de sange ce urma". I-au fost aratate tancuri sovietice care patrulau pe strazi. Pe de alta parte i s-a permis sa isi ia posesiunile personale si membrii suitei regale in strainatate. Dupa o scurta perioada de consultari si reflectie, Regele a acceptat conditiile oferite. Pe 3 ianuarie 1948 un tren special i-a dus pe Mihai, mama sa si treizeci de membri ai suitei sale in exil. Comunistii romani, care erau mai putin de 1.000 in august 1944, in trei ani si jumatate au rasturnat monarhia. Violentele serioase ar fi putut fi evitate in cazul in care comunistii romani ar fi avut un minim de bun simt. Insa la mijlocul diminetii, camioane incarcate cu bande comuniste au intrat in piata avand ordinul sa sparga demonstratia. In graba lor de a intrerupe aceasta demonstratie in favoarea Regelui, comunistii romani au folosit camioane ale Armatei Sovietice pe care le-au trimis in piata purtand numere de inmatriculare sovietice. Invazia de camioane conduse agresiv a infuriat multimea. Cateva dintre acestea au fost atacate, rasturnate si incendiate. In imbulzeala cineva a tras un foc de pistol. Brusc, portile de lemn ale Ministerului de Interne din fata Palatului au fost deschise si o echipa imbracata in civil cu pistoale mitraliera a iesit in piata si a deschis focul asupra multimii. Zece persoane au fost ucise si multe altele ranite. Desi nu venise pregatita pentru o confruntare, multimea a ramas pana la amiaza. Nimic in Romania, si cu atat mai putin o demonstratie politica, nu poate rezista in fata mesei de pranz. Multimea a plecat acasa sa manance, iar piata a fost ocupata de trupe guvernamentale. http://www.ziua.ro/display.php?id=240116&data=2008-07-12