23 august 1944 - O zi neagră în istoria naţiunii române

Initial am dorit sa scriu personal un articol despre blestemata zi de 23 august, numai ca intamplarea face ca am dat peste un excelent articol pe aceasta tema scris de Bogdan I. Stanciu si care surprinde exact ceea ce as fi vrut sa subliniez si eu, astfel ca voi publica articolul sau in speranta ca autorul nu se va supara.


""Actul de la 23 August a fost opera colectiva a tuturor membrilor oligarhiei traditionale, a monarhiei si a aparatului de stat, toti luptand sa-si salveze pozitiile avute timp de secole." (C. W. Forester)

23 AUGUST 1944 a insemnat pentru Romania
o mare nenorocire: intrarea tarii in sfera de influenta a URSS, cu urmarile stiute. Nelecuiti de comunism (doar sunt aceiasi) astazi guvernantii romani serbeaza, ca inainte de 1989, acest eveniment nefericit din istoria tarii.
Ceea ce putina lume stie, este ca la 23 august 1944 regele Mihai a mintit nerusinat intreaga tara. In "Proclamatia catre tara" difuzata in seara acelei zile - si redactata se pare de Lucretiu Patrascanu - suveranul a pretins ca intoarcerea armelor a fost rezultatul unor
negocieri si ca Romania a beneficiat de conditii acceptabile.
Acest lucru nu este adevarat.
Dimpotriva, de la inceputul anului 1944, Ion si Mihai Antonescu incepusera tatonari diplomatice atat pe langa aliatii occidentali, cat si cu inamicul numarul unu, URSS. Mihai Antonescu tratase pentru iesirea Romaniei din razboi la Ankara, Berna, Madrid si Lisabona. Trimisul lui Ion Antonescu, ambasadorul roman in Suedia, Frederic Nanu, purtase discutii directe cu sovieticii la Stockholm.
Alti doi diplomati, printul Barbu Stirbei si Constantin Visoianu negociasera la Cairo cu aliatii vestici, trimisi de Iuliu Maniu cu stirea si acordul sefului statului.
Regele Mihai insa, desi stia toate acestea, a preferat sa angajeze unilateral Romania intr-un armistitiu - care insemna de fapt o capitulare. El nu a tratat nimic. Mai mult, armistitiul s-a semnat abia pe 12 septembrie 1944, iar regele a refuzat sa puna in garda armata romana aflata in calea bolsevicilor asupra prevederilor reale ale acestuia, gest ce a dus la caderea in prizonieratul sovietic a circa 130.000 de soldati romani, ulterior deportati in Siberia.
Dupa incheierea razboiului, Stalin i-a acordat regelui cea mai inalta decoratie sovietica, "Ordinul Pobeda"; insa nu in semn de recunostinta, ci ironic, in bataie de joc. "Tatucul popoarelor", cat era de criminal, ii detesta pe tradatori. Tot drept "rasplata" l-a lasat pe tron pana in ultima clipa inainte de a-l expulza, ca sa admire in voie nenorocirea in care angajase tara.
Se spune ca la discutiile privind "armistitiul", intre delegatia romana, condusa de Lucretiu Patrascanu, si cea sovietica, avand in frunte pe odiosul Comisar al Poporului V. Molotov, Patrascanu ar fi intrebat pe oficialul sovietic care este motivul pentru care conditiile impuse sunt atat de dure, "cand Antonescu avea conditii mai bune" (cu referire la tatonarile diplomatice mentionate anterior). Raspunsul nu mai lasa loc de nici un comentariu: "Antonescu reprezenta poporul; voi nu reprezentati pe nimeni".
Regele Mihai poate purta in fata istoriei un singur nume: ACELA DE TRADATOR DE TARA. Posteritatea il va judeca pentru raul pe care l-a facut, atunci cand realitatea despre evenimentele din acele zile va iesi la iveala, iar la conducerea tarii nu se vor mai afla fosti demnitari comunisti, a caror putere isi trage seva din consecintele "revolutiei antifasciste si antiimperialiste".

Bogdan I. Stanciu"

http://ordinea-noua.blogspot.com/2008/08/23-august-1944-o-zi-neagr-n-istoria.html