Despre 23 August

Ziua de 23 August, este un bun caz pentru modul în care se poate amesteca istoria cu politica.

După revoluţia din decembrie 1989, am asistat la o încercare de “înlocuire” a imaginii pe care o avea Regele Mihai în societatea românească, oricum nu foarte pozitivă, graţie propagandei comuniste realizate timp de 45 de ani, cu aceea a mareşalului Ion Antonescu. Întreaga acţiune a fost desfăşurată, profitându-se de faptul că pentru foarte mulţi români, instituţia monarhică nu spunea mare lucru iar ceea ce se ştia era mai mult din cărţile comuniste de istorie . Cei care au realizat această “operă” sunt personaje ieşite la lumină după câteva luni de dispariţie în 1989, în care au avut ocazia să desluşească caracterul noului regim. Mulţi dintre ei făcuseră parte din cadrele de nădejde ale vechiului regim şi vedeau acum în reabilitarea generalului Antonescu posibilitatea unei justificări a prezenţei lor în societatea românească. Profitând şi de atracţia pe care o are la nivelul societăţii româneşti modelul liderului autoritar, charismatic s-a reuşit crearea imaginii unui general erou care fusese trădat de un rege incapabil. Ca şi cum asta nu ar fi fost suficient regele Mihai a fost acuzat şi de faptul că datorită actului de la 23 August, România ar fi devenit un stat comunist. Nimic mai fals. Decizia regelui Mihai de a-l îndepărta pe Ion Antonescu fusese singura soluţie care se mai afla la îndemâna României în acel moment. Dacă în România s-a instalat apoi un guvern comunist aceasta s-a datorat în primul rând unei evoluţii internaţionale binecunoscute. Ceea ce trebuie însă acceptat este faptul că nici momente precum Teheran sau Yalta nu pot fi absolutizate, iar în clipa în care reproşăm guvernelor occidentale faptul că au acceptat să intrăm în sfera de influenţă sovietică, uităm de faptul că întreaga lume se afla într-un război care durase mai mult de patru ani iar noi declaraserăm război celor de la care aşteptam apoi salvarea.

Deşi cu o mică contribuţie la realizarea actului de la 23 August, comuniştii români au transformat evenimentul într-o mare realizare a lor şi sărbătoare naţională a României, reuşind în felul acesta să-l compromită complet prin încărcătura politică pe care i-au dat-o. În felul acesta, caracterul istoric s-a diminuat în favoarea celui politic. Pentru cei mai mulţi români, ziua de 23 August a reprezentat dincolo de manifestaţiile de stradă şi propaganda comunistă o sărbătoare aşteptată cu nerăbdare, iar dacă dispariţia ei din calendarul sărbătorilor oficiale nu a produs o mare nemulţumire aceasta s-a datorat apariţiei altora în spaţiul public românesc.

Amestecul dintre istorie şi politică pe tema unui episod din istoria noastră, a contribuit imens la existenţa astăzi a unui dezinteres total faţă de un eveniment istoric cu un impact deosebit, nu doar asupra României ci şi a spaţiului european.

http://www.bratescu.ro/2008/08/25/despre-23-august/