Studiu de caz

Spuneam ca o viitoare istorie a perioadei comuniste trebuie sa descrie viata din România socialista cit mai complet. Evident, nu-i posibil sa se intre în amanunte, deci trebuie sa apelam si la “studii de caz”, cum ne-au obisnuit acum manualele alternative. Decapitarea poporului român s-a produs violent si imediat dupa ce ultimul garant al democratiei adevarate, Majestatea Sa Regele Mihai I a fost alungat din tara. Politicieni, ofiteri, preoti, profesori, medici, avocati, studenti, dar si elitele taranilor si ale muncitorilor au fost trimisi în închisori, unde au fost omoriti prin munca, batai, foame, astfel ca poporul a ramas, brusc, fara acea atit de necesara meritocratie care sa-l formeze si sa-l calauzeasca. Locul lor a fost luat de oameni incompetenti, dar fideli ocupantului. Oamenii incompetenti nu-s numai fideli, dar sint si foarte manevrabili, deoarece ei nu au idei personale, stiu doar sa raspunda la ordin.
Iata un caz ilustrativ:
Parintii mei aveau, la Capul Dealului, o harbuzarie, de unde la mijlocul verii, cind are loc iarmarocul de la Roman, plecau carute încarcate cu pepeni verzi si galbeni, marfa ceruta si la bilciurile de la Negresti, sau Bacesti. Pepenii erau tentanti si de cum începeau a se coace, o paza strasnica se organiza, cu doi ciini si un tigan mare de aproape doi metri, pe care îl chema Costica Bolocan. El nu era doar paznic, mai stia sa cinte la fligorn, în fanfara de la Capul Dealului. Ma cam speria urietenia lui, dar îmi placea cind ma lua dupa cap si alerga printre harbuji nechezind si tropaind, apoi alegeam împreuna, ciocanind cu atentie, un pepene pe care pe loc îl taia spre desfatarea mea. La alegerile din 1946 a fost ciomagar pentru “soare”, tin minte ca a venit pe la noi sa se încalzeasca, ne-a aratat ciomagul pe care-l tinea sub suman si a întrebat, rizând:
- Cu cine ai votat, cucoana? Parintii mei s-au uitat la el cu repros, doar bunica mea a raspuns, ironic:
- Cu “soarele”, Costica, ce mai întrebi?
Costica era analfabet, dar a ajuns colonel de securitate. Proverbialul analfabetism al “cadrelor” cu care comunistii au dorit sa înlocuiasca adevaratele elite ale tarii a fost unul real, dar de atunci au trecut atitia ani. Coloneii analfabeti au fost înlocuiti cu oameni scoliti, unii la Moscova, precum domnul Ion Iliescu, altii în Franta sau Anglia, precum Nicu Ceausescu, ori Petre Roman. Cind a cazut comunismul, exista o “elita” formata în acesti ani. Maiorul de securitate care ma supraveghea pe mine, de exemplu, era absolvent de filozofie, putea duce o discutie destul de elevata, nu mai era analfabetul care cinta la fligorn! Ministerul Învatamintului a fost condus de intelectuali de talia lui George Macovescu, sau de savanti de notorietate mondiala, ca Mircea Malita.
Am impresia ca acum o luam de la capat. Chiar nu se gaseste în toata România un medic celebru, a carui “expertiza” si mai ales al carui “brand” sa legitimeze Ministerul Sanatatii? Dar Ministerul Învatamintului, poate fi condus de un inginer constructor? Daca, brusc, toti medicii si profesorii din tara ar demisiona - rusinati de cine îi conduce! - si ar începe sa lucreze pe cont propriu, refuzind sa puna în aplicare ordine aberante? Povestea cu hrana elevilor este absurda în masura în care de cind lumea alimentatia este dictata de obiceiuri alimentare, de resurse, de tentatii, în nici un caz de legi care amintesc de “legea alimentatiei rationale” a lui Ceausescu! Negustorii au mai mult bun simt cind propun sa se faca educatie pentru ca elevii sa-si formeze deprinderi alimentare sanatoase. Luindu-se la întrecere în penibil, Ministerul Sanatatii legifereaza hirtia igienica si înaltimea la care trebuie construite pisoarele, prezenta uscatoarelor de miini si a bancilor reglabile în salile de clasa si alte elemente de SF. Interdictia de a da teze lunea si simbata, sau mai multe de doua într-o saptamina sint principii pedagogice care existau înainte de a se fi nascut savantii din minister! Obsesia de a reglementa viata oamenilor, mai ceva ca-n Orwell, nu are nimic în comun cu lumea moderna, cu democratia, mai ales cu liberalismul. De unde, Doamne fereste, apar asemenea figuri în prim-planul vietii noastre publice?

Ioan NEACSU

http://www.ziaruldebacau.ro/ziarul/2008/08/19/studiu-de-caz.html