Discursul MS Regele Mihai, 29 decembrie 1997

Discursul MS Regele Mihai, rostit in deschiderea lucrarilor simpozionului "Lovitura de stat din 30 decembrie 1947, doborarea ultimului pilon al democratiei romanesti", organizat de Fundatia Academia Civica, la 29 decembrie 1997.

"Acum 50 de ani, cand regimul pe care nici un roman nu l-a dorit a fost impus tarii noastre si cand monarhia a fost indepartata, au fost foarte multi intelectuali, si din Est, si din Vest, care au crezut ca sistemul comunist este calea spre viitor. Au fost promise transformarea societatii pe toate planurile, eliminarea saraciei si un sistem politic mai drept. Pentru a fi uman, trebuia sa fii comunist.

Sa vedem ce s-a intamplat de-atunci. Sistemul politic ce intentiona sa dureze o vesnicie a pierit in mai putin de cinci decenii. Departe de a vindeca saracia, comunismul a reusit sa-i transforme pe toti in oameni sarmani. Milioane de suflete de pe tot cuprinsul lumii au fost ucise in numele unei ideologii stupide. In locul solidaritatii internationale, comunistii au creat cel mai infantil si mai primitiv nationalism. La 50 de ani dupa sfarsitul acestei boli, suntem in fata acelorasi greutati pe care ar fi trebuit sa le solutionam in 1945 - reconstructia economiei, democratia si integrarea europeana. Dar oare putem spune pur si simplu ca am pierdut 50 de ani din viata noastra? Cred ca nu.

Ca unul care am avut experienta acestei tragedii, ca unul care ma numar printre romanii care au fost subiectii acestei calamitati, pot sa spun cu certitudine ca vietile noastre nu au fost irosite. Comunistii ne consemnau ca pe gunoiul istoriei. Cine este astazi la lada de gunoi a istoriei? Si de cine vrea sa-si aduca aminte astazi istoria?

Doamnelor si domnilor,
Sper ca reuniunea de astazi nu se va concentra numai pe momentul abdicarii fortate din decembrie 1947, oricat de mult ne-am gandi la aceasta in momentul de fata. Trebuie sa stergem decenii de spalare a creierelor si de falsificare a istoriei noastre. Trebuie sa spunem tinerilor nostri ce a-nsemnat monarhia pentru statul nostru si ce au facut marii nostri regi pentru Romania. Dar, si mai important, trebuie sa plasam momentul abdicarii fortate in contextul vremurilor de atunci. Ca suveran al tarii in acele grele zile, la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, a trebuit sa mentin o foarte fragila balanta, care oscila intre realitatea divizarii Europei in sfere de influenta si datoria mea de a salva libertatea tuturor romanilor. Nu a fost o datorie usoara, dar a fost indeplinita cu adevar si cu iubire de tara. Dupa 50 de ani, raman convins ca am facut tot posibilul pentru a intarzia comunismul in Romania. Sa nu uitam ca ungurilor, care au luptat impotriva sovieticilor pana la sfarsit, li s-a impus totusi comunismul. Asa s-a intamplat si cu polonezii, care erau aliati ai Uniunii Sovietice impotriva lui Hitler. Asa s-a intamplat si cu bulgarii, care oficial au ramas neutri in cea mai mare parte a razboiului. Tragedia noastra nu a fost numai abdicarea fortata, ci si faptul ca nu ne-am putut feri de aceasta divizare in sfere de influenta. Prin urmare, ar trebui sa ne gandim azi cum sa prevenim o astfel de tragedie maine. Raspunsul meu e destul de simplu.

Va aduc astazi legamantul meu si al intregii mele familii de a nu va parasi niciodata, de a continua sa ne punem viata in slujba tarii. Prezenta noastra astazi printre voi este un triumf al tuturor romanilor, al tuturor celor care au sters o pata neagra din istorie, al celor care au fost ucisi de comunisti in campuri de concentrare sau in temnite, pot spune. Noi toti am triumfat. Romania a renascut. Exilul tuturor romanilor a luat sfarsit".

http://www.cs.kent.edu/~amarcus/Mihai/romanian/agende/ro971229.html