Istoria imnului la români. Tot ce trebuie să cunoaştem despre imnul naţional
ISTORIA IMNULUI ÎN ROMÂNIA
Ideea unui imn naţional a apărut în prima parte a veacului al XIX-lea cu ocazia festivităţilor oficiale la care participau domnitorii români. În anul 1862 a fost organizat un concurs public pentru desemnarea imnului noului stat constituit prin unirea Principatelor Române (24 Ianuarie 1859). Cel care a câştigat concursul a fost compozitorul Eduard Hülseh cu piesa "Marş triumfal şi primirea steagului şi a Măriei Sale Prinţul Domnitor". Aproape 20 de ani mai târziu, poetul Vasile Alecsandri a scris "Imnul Regal Român ", care avea să devină imnul de stat al României. Acesta a fost intonat pentru prima dată în anul 1884, la încoronarea regelui Carol I de Hohenzollern. Acordurile lui au fost auzite în ţara noastră până în anul 1947. În anul 1948, odată cu instaurarea regimului comunist, imnul ţării a devenit „Zdrobite cătuşe în urmă rămân", pe versuri de Aurel Baranga, melodia aparţinându-i lui Matei Socor. În perioada comunistă au fost intonate mai multe imnuri de stat ; este vorba de cel datorat poeţilor Eugen Frunză şi Dan Deşliu, "Te slăvim, Românie" (1953-1977) şi varianta modificată a melodiei "Trei culori cunosc pe lume", cântecul patriotic al compozitorului Ciprian Porumbescu ; acest imn i-a succedat primului şi a dăinuit până la Revoluţia din 16-22 decembrie 1989. Versurile imnului naţional actual al României aparţin lui Andrei Mureşanu (1816-1863), poet romantic, jurnalist, traducător, un adevărat tribun al al epocii Revoluţiei de la 1848. Muzica a fost compusă de Anton Pann (1796-1854), cunoscut poet şi culegător de folclor. Poemul "Un răsunet" al lui Andrei Mureşanu, scris în vremea Revoluţiei de la 1848, a fost pus pe note în câteva zile de Anton Pann şi cântat pentru prima dată pe 29 iunie 1848 la Râmnicul Vâlcea (la 18 zile după izbucnirea revoluţiei). Simbolistica lui naţională şi rolul jucat în momentele cheie ale istoriei româneşti (Războiul de Independenţă, Primul şi al Doilea Război Mondial ori mişcarea revoluţionară din decembrie 1989) au făcut ca opţiunea noului regim democratic de la Bucureşti să se îndrepte după 1989 către creaţia lui Andrei Mureşanu şi Anton Pann, ce va deveni imn naţional sub titlul "Deşteaptă-te române". Potrivit Art.12, alineatul 3 din Constituţie, Imnul Naţional al României "Deşteaptă-te, române!" este format din versurile strofelor 1, 2 ,4 si 11 ale poeziei "Un răsunet" de Andrei Mureşanu, pe muzica lui Anton Pann.
ISTORIA IMNULUI “DESTEAPTĂ-TE, ROMÂNE!” CUM S-A NASCUT IDEEA UNUI IMN NAŢIONAL
Iată cum descrie poetul George Coşbuc, ideea naşterii imnului naţional, în lucrarea „Un concurs literar la 1848 Era în anii revoluţiei, 1847, 1848. Începuseră frământările în Europa. Muntenia şi Moldova fierbeau, iar în Ardeal românii se pregăteau să apuce armele, spune Coşbuc. La noi, dincoace de munţi nu aveam, nu puteam să avem, o gazetă care să vorbească verde şi să îndrăznească a-şi spune focul, relatează Coşbuc. Însă, în Ardeal exista o astfel de gazetă, după datele lui Coşbuc, gazeta săptămânală a ardelenilor : "Foaie pentru minte, inimă şi literatură" redactată de George Bariţiu. Goerge Bariţiu a simţit nevoia unui cântec războinic, unei "Marsellieze” a românilor, în Ardeal. Pentru că nu avea pe nimeni cui să se adreseze, el i-a scris lui Eliade şi apoi s-a adresat tuturor poeţilor din principate să facă un cântec, o” Marsellieză” a românilor. Eliade, pentru că nu avea nimic gata, i-a trimis lui Bariţiu poezia scrisă de Cârlova, prin 1834, care purta titlul "Marşul lui Cârlova". Lui Eliade, această poezie i se păru cea mai potrivită, şi era într-adevăr singura cu caracter eroic, din acea vreme (Poezia a fost publicată la 5 ianuarie). După puţin timp, Eliade i-a trimis lui Bariţiu un cânt de cinci strofe semnat "Un român", şi intitulat " Hora Ardealului “, publicat la 14 iunie. Acest cântec s-a cântat multă vreme în Ardeal, pe o melodie veche de doină, dar acest cântec nu era nici războinic, nici eroic şi, în afară de versurile "a sosit ziua dreptăţii, ziua sfânt-a libertăţii“, nu are nimic din ceea ce îi trebuie unui cântec naţional. Marşul lui Cârlova, a devenit un fel de crez al românilor din Ardeal. A făcut lucruri mari în Ardeal. Dar el nu spunea ceea ce le trebuia românilor. Era clar, trebuia să vină şi alţi poeţi să îşi încerce forţele şi norocul. Primul a fost Alecsandri, care, publică la 24 mai poezia, deja publicată sub cenzură în Moldova, "Cătră Români" Aceasta a fost cu mult mai puternică decât a lui Cârlova, dar nu cea potrivită pentru a deveni o “Marsellieză” a ardelenilor şi a întregului neam românesc, pentru că era prea parţială în cereri şi revendicări, prea teoretică fără să expună nimic practic şi să pună degetul pe rană. După Alecsandri, a încercat Andrei Mureşanu, care după cum spune Coşbuc "şi-a publicat al său “Răsunet" . Acesta a fost publicat la 21 iunie tot în aceeaşi foaie, în care publicase şi Alecsandri. Dintre cele cinci poezii, numai una mai trăieşte azi şi se mai recită. Aceasta nu e a celui mai bun poet, ci a celui mai slab poet. Mureşanu a devenit mare, cu siguranţă prin faptul că a scris această poezie. "Fără îndoială, Mureşanu, ca ardelean, ştia cel mai bine ce are şi ce trebuie spus ardelenilor; a priceput însă, să spună păsurile neamului întreg", spune Coşbuc. Începând cu anul 1840 în toate "Principatele Române" s-a născut ideea unui imn naţional ce se cânta mai ales la festivităţile oficiale unde apărea Domnitorul ţării. În anul 1848, poetul Andrei Mureşanu a rugat pe cântăreţul Gh. Ucenescu de la biserica Sf. Nicolae din Şcheii Braşovului, să-i "potrivească" o melodie pe versurile revoluţionarei poezii, intitulată “Un răsunet". Gh. Ucenescu a adaptat melodia "Din sânul maicii mele" scrisă de Anton Pann la strofele 1, 2 si 4 din poezia "Răsunet" şi i-a dat titlul primului vers - "Deşteaptă-te, române!". Acest cântec s-a intonat pe stradă pentru prima oară în 1848 de către studenţii revoluţionari. În anul 1900 s-a făcut prima înregistrare pe disc, de către solistul Al. Pascu, în S.U.A. În anul 1910, fanfara Batalionului 2 Pionieri din Bucureşti împreună cu fanfara Regimentului Ştefan cel Mare din Iaşi, au făcut la Bucureşti, prima înregistrare instrumentală. Tot în anul 1910, corul "Ion Vidu" din Lugoj, a înregistrat pe disc, în restaurantul Lugoj din localitate, pentru prima oară, varianta corală. Imediat după instaurarea deplinei dictaturi comuniste la 30 decembrie 1947, când regele Mihai I a fost forţat să abdice, "Deşteaptă-te, române!", ca şi alte marşuri sau cântece patriotice, au fost interzise; intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsite cu ani grei de închisoare. Din anii '70, melodia a putut fi din nou cântată dar fără versurile originale. Pe 22 Decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste, imnul s-a înălţat pe străzi, însoţind uriaşele mase de oameni, risipind frica de moarte şi unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn naţional a venit de la sine, sub formidabila presiune a manifestanţilor.
POETUL ŞI COMPOZITORUL
Andrei Mureşanu (16 noiembrie 1816 - 12 octombrie 1863) a fost un poet transilvănean, un patriot român ce a participat la Revoluţia din 1848-1849 din Transilvania. S-a născut în Bistriţa, într-o familie de ţărani. A studiat filozofia şi teologia la Blaj, a fost profesor la Braşov, începând cu 1838. A început să publice poezie în revista "Foaia pentru minte, inimă şi literatură". A fost printre conducătorii revoluţiei din 1848, participând în delegaţia Braşovului la întrunirea de la Blaj, din mai 1848. Poemul său "Un răsunet", scris la Braşov, pe melodia unui vechi imn religios, a devenit imn revoluţionar şi a fost numit de Nicolae Bălcescu -"Marseilleza” românilor. După revoluţia din 1848, Mureşanu a muncit ca traducător la Sibiu, a publicat în revista "Telegraful Român", operele sale având tentă patriotică şi de protest social. În 1862, poeziile sale au fost adunate într-un volum. Având sănătatea precară, a murit la Braşov în anul 1863.
Antonie Pantaleon - scriitor, muzician şi folclorist. Cel care în cărţile sale ”se citeşte Anton Pann" s-a născut în târgul bulgăresc Sliven din Balcani, tatăl său fiind căldărar: Pantaleon Petrov. La adolescenţă, îi moare părintele şi călătoreşte cu mama sa, Tomaida, la nordul Dunării, iar cei doi fraţi pier în război, la Brăila. Tomaida şi Anton ajung la Chişinău, apoi la Bucureşti, unde se stabilesc, în 1812, când băiatul avea 16 ani. Vorbea turceşte, greceşte, ruseşte şi româneşte. Cânta frumos acompaniindu-se cu chitara. E paracliser la biserica Olari, cântăreţ de strană şi profesor de muzică. S-a afirmat apoi ca scriitor, traducător, editor (avea tipografie proprie) şi culegător de folclor. A publicat cărţi bisericeşti de muzică. În toamna lui 1854, după o obositoare călătorie pentru plasarea cărţilor editate de profesorul-tipograf, se îmbolnăveşte de pneumonie, apoi de tifos şi moare, fiind înmormântat în apropierea casei, la biserica Lucaci. A fost supranumit de Mihai Eminescu-"finul Pepelei, cel isteţ ca un proverb". Operele principale sunt: "Fabule şi istorioare" (1841), "Culegere de proverburi sau Povestea vorbii" (1847), "O şezătoare la ţară sau Călătoria lui Moş Albu" (1851- 52) şi "Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea" (1853).
MESAJUL IMNULUI
Mesajul imnului "Deşteaptă-te, române!" este în acelaşi timp social şi naţional; social, deoarece impune o permanentă stare de vigilenţă pentru a asigura tranziţia către o lume nouă; naţional, deoarece alătură această deşteptare tradiţiei istorice. Imnul conţine acest sublim "acum ori niciodată", prezent în toate imnurile naţionale, de la "paion"-ul cu care grecii au luptat la Maraton şi Salamina pâna la "Marseilleza" Revoluţiei franceze. Invocaţia destinului naţional este culmea cea mai înaltă pe care un popor o poate atinge în zborul său către divinitate. Acest "acum ori niciodată" concentrează toate energiile vitale, mobilizând la maximum.
ZIUA IMNULUI NAŢIONAL
Parlamentul României a adoptat prin Legea nr. 99 din 26 mai 1998 proclamarea Zilei Imnului Naţional al României .Textul actului a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 198/28 mai. 1998. Legea stipulează la Art. 1. - (1): Se proclamã ziua de 29 iulie, Ziua imnului naţional al României - Deşteaptă-te, române, simbol al unităţii Revoluţiei Române din anul 1848. Sursa, pe baza căreia s-a adoptat inclusiv legea “Zilei Imnului Naţional al României”, este Raportul nr. 10 al Comisarului extraordinar al districtului Vâlcea, D. Zăgănescu, către Ministerul trebilor din Lăuntru al Ţării Româneşti, publicat în Monitorul Oficial nr. 14, 1848, din 26 august. Datat în 30 iulie 1848, documentul anunţa că “ieri, joi 29 ale curgătoarei luni”, cetăţenii din Râmnicu Vâlcea au manifestat “într-o câmpie înconjurată cu arbori ce este la marginea cetăţii pentru constituţie, iar garda naţională a răspuns printr-un număr însemnat de arme cu salve detunătoare”. Aflându-se în acest “pompos constituţiu şi d-lui Anton Pann, profesor de muzică, împreună cu câţiva cântăreţi de aceeaşi profesie, au alcătuit o muzică vocală cu nişte versuri prea frumoase puse pe un ton naţional plin de armonie şi triumfal, cu care a ajuns entuziasmul de patrie în inimile tuturor românilor”. Imnul Naţional al României se cântă şi se publică oficial numai în limba română. Imnul Naţional al altor state se intonează cu prilejul vizitelor, festivităţilor şi ceremoniilor oficiale cu caracter internaţional împreună cu Imnul Naţional al României, înaintea acestuia.LA MULŢI ANI, TUTUROR ROMÂNILOR, DE ZIUA IMNULUI NAŢIONAL!
Materialul a fost publicat la data de 30 iulie 2007 pe www.severpress.ro
Adaugă un comentariu