Mesajul Majestatii Sale Regelui Mihai I cu ocazia Anului Nou 2010
Romani,
Dumnezeu mi-a dat o viata lunga. De Craciun si Anul Nou, din tara sau din exil, m-am adresat de zeci de ori voua, parintilor si bunicilor vostri. Oricare a fost imprejurarea istorica prin care am trecut, am considerat ca cea mai mare valoare a Romaniei sunteti voi, oamenii ei, de la cei mai mici pana la cei mai in varsta.
Tara noastra a ajuns intr-un punct important al istoriei ei. Suntem in NATO si in Uniunea Europeana, am atins un anume grad de democratie, libertate si prosperitate. Am inceput sa cunoastem, din nou, gustul dezvoltarii si binefacerile ei.
Alegerile libere sunt fundamentul democratiei. Dar ele sunt utile doar daca aduc o guvernare mai buna, pentru ca tara sa se dezvolte.
Criza economica, prezenta in intreaga lume, ne ingrijoreaza, de aproape doi ani incoace. Anul 2010 pare sa aduca semne mai bune, iar o administrare competenta va putea feri tara de multe neajunsuri.
Lumea de maine nu poate exista fara morala, fara credinta si fara memorie. Cinismul, interesul ingust si lasitatea nu trebuie sa ne ocupe viata. Romania a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre. Ei toti au fost calauziti de simtul datoriei, de curaj si de altruism. Vom pierde respectul si increderea lumii fata de Romania daca vom continua sa ne abatem de la aceste idealuri.
Craciunul si Anul Nou sunt ocazii in care familia fiecaruia se aduna pentru a se bucura impreuna de iubire, ganduri bune si grija unuia fata de celalalt. Va transmit tuturor afectiunea mea si a Casei Regale. Familia mea a fost, in anul 2009, in prima linie a vietii publice, sustinand sute de actiuni in tara si in strainatate. Anul viitor vom fi prezenti in Bucuresti si in intreaga tara, precum si in Europa si lumea intreaga, incercand sa aducem un viitor mai bun romanilor.
Vom fi mereu alaturi de voi, pazind valorile Statului si ale natiunii noastre.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Mihai I
Castelul Savarsin, 26 decembrie 2009
Salutare,te invitam sa iti inscrii blogul in directorul nostru de bloguri,si il vom lauda pe 100 ro.De asemenea,vei primi un link pretios din partea noastra,care il va ajuta pe Google sa iti gaseasca articolele mai usor.Toate cele bune.
RăspundețiȘtergerePak Karamu visiting your blog
RăspundețiȘtergereMajestate!
RăspundețiȘtergereMultumim lui Dzeu ca V-a dat o viata lunga.Il rog pe Dumnezeu sa se indure de poporul roman ,sa va ocroteasca si in continuare.
Este foarte adevarat,de Craciun si de Anul Nou,
ca o minune dumnezeiasca,Majestatea Voastra se adresa prin radio Europa Libera poporului intreg.
Imediat dupa instalarea ciumei rosii,ni s-au confiscat aparatele de radio.Pentru a scapa de la confiscare,aparatele erau ascunse in stivele de lemne,capite de fan.Noaptea erau scoase iar, glasul Majestatii voastre era asteptat asa cum era asteptata impartasania pentru purificarea sufletului.Ajuns in casa ,aparatul era ascuns sub plapoma ,unde toti ascultam cu sufletul la gura ,cuvantul sfant al Majestatii Voastre!Bine ca am macar acum posibilitatea sa va multumesc.
Majestate,nu mi-am pierdut nici o clipa increderea ca nu Veti reveni la Tron.Acum este momentul.Fara Monarhie Romania este ca si moarta.
Majestate! Stiti ce a insemnat pentru mine si parintii mei mesajele Voastre?Insemna picatura vietii.Toti credeam in reintoarcerea Voastra grabnica.Continuu ne rugam la Dzeu pentru sanatatea Voastra!Mesajele voastre ne-au ajutat sa putem suporta scarbavnicul si criminalul sistem comunist.Fara aceste mesaje,multi dintre romani poate mureau de inima rea.Situatia era fara iesire.Teroarea era atat de mare incat,ne-a redus la tacere.Puscariile erau pline de detinutii politici.
Cred ca nu mai este mult si cu ajutorul lui Dzeu,ne vom vedea visul.
Pana atunci cu Majestatea Voastra in suflet si in gand,consider de datoria mea ,sa lupt cu pana in mana si cu ajutorul pe care l-am cerut tuturor Monarhiilor lumii,sa implinim visul
Plecaciune Majestate!
Suntem multi care Va iubim!
Majestate,
RăspundețiȘtergereva urez la multi ani si sa ne traiati multi ani de aici inainte!
Pun aici un fragment dintr-un articol al meu despre personalitatea primordiala a secolului XX care ati fost pentru romanii curati:
Portretul liderului istoric
Acest model poate fi la noi reprezentat de Regele Mihai de România, personalitate proeminentă a secolului XX, şi care continuă şi în prezent să exercitate o autoritate (nu autoritarism) simbolică importantă, ca Şef al Casei Regale a României, în ciuda faptului că România este, din 1947, Republică.
Imaginea publică a Regelui Mihai a fost destul de obscură pentru mulţi români în periada dominaţiei comuniste în România, urmare a distorsionării imaginii Casei Regale însăşi, găsită vinovată de toate culpele istorice pentru dezastrul de după război. Pe lângă acesstă distorsionare voită a imaginii Casei Regale s-a procedat şi la mistificarea istoriei prin anularea sau diminuarea meritelor regilor români în anumite momente istorice: obţinerea Independenţei de stat (1878), Unirea României Mari (1918) sau modernizarea ţării în intervalul dintre Marea Unirea şi izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. În aceste condiţii, misiunea istorică a Regelui Mihai a fost una extrem de dificilă, în contextul pierderii de teritorii însemnate (au profitat Bulgaria, Ungaria şi URSS) şi al unei crize morale şi spirituale care fusese adâncită de disensiunea dintre partidele istorice şi instaurarea dictaturii regale a lui Carol al II-lea.
Deşi tânăr, înţelegând rolul său de o importanţă majoră în noul context istoric creat, Regele Mihai a navigat cu fermitate şi înţelepeciune în apele tulburi ale politicii mondiale, reuşind să fie acel Lider providenţial care dorea să scoată ţara din marasm. Iată cum sună vibrant până şi astăzi un fragment din proclamaţia Regelui către ţară în momentul arestării Mareşalului Antonescu, liderul militar fidel Fuherului german; “Români, în cel mai greu ceas al istoriei noastre am socotit, în deplină înţelegere cu poporul meu, că nu este decât o singură cale pentru salvarea ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite.”
Profilul unei persoanlităţi ce deţine un capital politic important este dat de inclusiv de capacitatea acestuia de a lua decizii istorice şi a-şi afirma, în numnele unui ideal colectiv, nu personal, responsabilitatea supremă, ca lider care asumă destinul unei naţiuni. În opoziţie cu declaraţiile politice ale unor lideri politici de ieri şi de azi, tipul de personalitate politică încarnat de Regele Mihai este centrat pe ceea ce se numeşte tărie de caracter, angajament total şi sacrificiu de sine. Aceste calităţi ale unei personalităţi pot fi regăsite în manifestările şi discursurile Regelui Mihai în diferite etape ale vieţii, nu doar în conjuncturi politice extreme. Pentru ilustrare, iată un fragment din prima declaraţie dată de Rege, pe 4 martie, 1948, la Paris, după abdicarea forţată: “Acest act mi-a fost impus prin forţă, de un guvern instalat şi menţinut la putere de o ţară străină, un guvern care nu reprezintă deloc voinţa poporului român... Îndepărtarea monarhiei constituie o nouă acţiune violentă, în politica de înrobire a României. În aceste condiţii, nu mă consider legat, în nici un fel, de acest act care mi-a fost impus. Cu nestrămutată credinţă în viitorul nostru, animat de acelaşi devotament şi de dorinţa de a munci, voi continua să slujesc poprul român, de care destinul meu este idisolubil legat.”
Înainte de a constata care sunt trăsăturile importante care definesc personalitatea care a făcut o asemenea declaraţie importantă, trebuie să ne amintim de spusele poetului Khalil Gibran: munca este iubirea devenită vizibilă. Regele Mihai îşi construişte voinţa de libertate, una majoră la un lider şi o personalitate de această anvergură, tocmai pe credinţa că munca înseamnă iubire de cei apropiaţi, dar şi speranţă pentru poporul său.
Portretul liderului istoric (II)
RăspundețiȘtergereFragmentul de discurs citat relevă faptul că în momentul în care libertatea politică ţi-a fost luată, rămâne libertatea de voinţă. Regele consacră valorile autentice ale democraţiei (voinţa poporului, între altele) şi nu pune abdicarea sa pe seama refuzului unei naţiuni, întrucât se simte organic legat de poporul său, de ţara căzută în robie străină. Acest sentiment al apartenenţei la o cultură şi o civilizaţie în care te-ai născut şi în care ai fost educat reprezintă o caracteristică majoră a personalităţii unui lider politic care nu negociază cu independenţa neamului său şi nu-şi negociază imaginea de conducător.
Este simptomatic ca exemplu pozitiv acest tip de patriotism ardent, mai ales în condiţiile demagogiei comuniste, dar şi a celei pretins democratice care i-a urmat căderii lui Ceauşescu. Discursurile patriotarde şi sforăitoare ale liderilor actuali reprezintă capcane retorice şi tactici de disimulare care pot foarte uşor fi decodate, în baza acelui algoritm al interesului personal pus deasupra interesului naţional. Putem deduce uşor, prin analiza semantică, dar şi emoţională a textului citat, diferenţa dintre tipul de discurs al Regelui, adresat românilor la finalul anului trecut, şi cel al liderilor actuali ai ţării, anost, sec, expeditiv, fără relevanţă şi impact în rândul unei populaţii obişnuită să fie minţită cotidian.
Iată un fragment edificator în acest sens:
“Români,
Pentru câteva minute, vă spun bun găsit din liniştea căminului nostru de la Săvârşin. Am trecut cu toţii printr-un an greu, cu destule suferinţe şi nemulţumiri. Dar în viaţa multora dintre noi au existat şi motive de bucurie şi speranţă. Felicit pe cei care au reuşit performanţe economice, mai ales micii întreprinzători şi companiile mijlocii. Felicit pe tineri şi pe profesorii din universităţi, licee şi şcoli, care au continuat munca lor importantă, în ciuda greutăţilor. Felicitări celor din agricultură, care au reuşit să meargă mai departe, deşi rămaşi fără resurse şi încurajare. Felicit funcţionarii publici, diplomaţii, militarii, oamenii de artă, pentru stăruinţa lor de a-şi face datoria, deşi puternic încercaţi de lipsa banilor şi descurajaţi instituţional.
Sunt mâhnit pentru toate momentele prin care mamele, oamenii bătrâni şi cei bolnavi sunt nevoiţi să treacă [...] Criza economică obligă la măsuri impopulare. Totuşi, există multe feluri de a micşora asprimea consecinţelor pentru populaţie. 2011 va fi poate ceva mai bun, dar vor exista dificultăţi, drept pentru care ţara trebuie să fie protejată. Sper ca anul viitor să aducă respect şi etică în instituţii, simţ al datoriei şi altruism în viaţa publică. Valorile şi competenţa ar trebui să fie criteriile noastre. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor publice şi în regulile lor!”
Este mesajul unui democrat perfect, care consună cu aşteptările poporului său şi care speră ca românii să treacă aceste încercări cu bine, cu un plus de “respect şi etică în instituţii” şi, lucru rar folosit de oamenii noştri politicii în retorica lor, cu accent pe “valori şi competenţă”. Cine dintre liderii politici actuali se poate gândi la aşa ceva, a putut rosti aşa ceva sau este insuflat de respectul valorilor autentice. Impostura e stăpână în România.
Toate acestea, dar şi faptele făcute de Regele Mihai în aceşti ani, prin programele lansate de Casa Regală şi prin pledoariile sale făcute în străinătate în favoarea României, relevă caratele unei personalităţi de excepţie, acea excelenţă care determină prezenţa unică a unei personalităţi care trăieşte printre noi.
Mihai Eminescu este cel care a scris un vers poate puţin cunoscut pentru mulţi dintre cititorii săi, însă atât de actual în contextul istoric dat şi într-un timp când personalităţile adevărate se numără în România pe degetele de la două mâini: “Spun popoară, sclavii, regii, / Că din câte ‘n lume-avem, / Numai personalitatea / Este binele suprem!”