Qui prodest? (Cui foloseste?)

de Stelian Rotaru



In curând vom sărbători ziua independenţei României.

Timp de 70 de ani (1877-1947) România a sărbătorit ziua Independenţei la 10 Mai.

De ce sărbătorim azi Independenţa la 9 Mai?

Baza schimbării zilei este, după câte ştiu eu, Decretul 117/1975, prin care, se precizează că: la 9 Mai se sărbătoreşte ziua eroilor, “concomitent cu sărbătorirea Independenţei de stat a României”.

Justificarea pentru această dată, se datorează istoricilor epocii comuniste (unii traiesc şi azi si ocupa functii in Academia Romana!!!). Acestia au scris istoria noastră, după care se învaţă şi azi şi, se bazează pe faptul că la data de 9 Mai 1877 Mihail Kogălniceanu (ministrul de externe liberal), interpelat în parlament, a ţinut un discurs în care a spus printre altele:

“…In stare de rezbel, cu legăturile rupte, ce suntem? Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare (…) Aşadar, d-lor deputaţi, nu am cea mai mică îndoială şi frică de a declara în faţa reprezentanţei naţionale că noi suntem o naţiune liberă şi independentă!”

Tot atunci, Adunarea Deputaţilor a votat actul Independenţei, iar a doua zi actul a fost aprobat si de Senat.

Dar, o lege – şi în 1877 şi azi – intră în vigoare doar în momentul în care este promulgată de şeful statului.
La 10 Mai 1877 a fost proclamată ziua Independenţei României prin sancţionarea de către domnitorul Carol I, şi promulgată în Monitorul Oficial.

După părerea mea, o ţară nu-şi poate declara independenţa printr-un răspuns la o interpelare în Parlament.
Prinţul Carol a hotărât ca sărbătorirea Proclamării Independenţei să se facă pe 10 Mai, dar ştia că nu e suficient. A pregătit ţara pentru război. Independenţa s-a obţinut prin luptă pe câmpiile Bulgariei. Fără înfrângerea trupelor Otomane de către armatele româno-ruse, conduse o perioadă chiar de către Principele Carol, proclamaţiile şi declaraţiile ar fi rămas simple petice de hârtie, iar Principatele Unite ar fi rămas în cntinuare dependente de Poarta Otomană. (Pentru prima dată în istorie, o armată imperială – cea rusa – a fost pusă sub comanda unui comandant străin, şi acesta a fost Carol I – un roman!).

Sărbătorirea zilei Independenţei României intre anii 1948-1975 nu a fost posibilă, pentru că până în 1958 am fost ocupaţi de Armata Rosie, iar despărţirea de Moscova a însemnat de fapt „un travesti al comunismului naţional, stalinismul a rămas în funcţiune, ba chiar s-a întărit”.

Iar după acea dată, nu a fost considerată o zi importantă, chiar dacă Ceausescu a emis decretul 117 din 1975.
Şi ca să nu lege ziua Independentei de regalitate, a mutat (nejustificat), cu o zi această sărbătorire.

Astăzi, când mulţi stiu adevărul, adevăr respectat mai ales de ţările străine, sunt unii care, de teama reînstaurării monarhiei, vor ca românii să nu-l cunoască!
Trebuie ştiut că

“…monarhia nu este opusul democraţiei, ci a republicii; opusul democratiei este dictatura. Astfel, există republici dictatoriale şi monarhii perfect democratice.”

Este momentul să respectăm istoria adevărată! Nu putem pretinde să fim respectaţi de statele străine, atâta vreme cât noi înşine nu ne respectăm istoria!

sursa: Altermedia