Însemnele Casei Regale a României

Coroana regală
Coroana Regelui	Coroana Reginei
Pavilionul regal
Pavilionul Regelui	Pavilionul Reginei
Pavilionul principelui moştenitor	Pavilionul principilor regali
Pavilionul reginei mamă
Cifra regală
Cifra R. Carol II	Cifra R. Maria
Buzduganul
Buzduganul R. Ferdinand I	Bastonul R. Carol II

Însemnele regalităţii române erau formate din cele 5 simboluri ale autorităţii supreme: coroana regală, buzduganul, mantia regală, pavilionul regal şi cifra regală.

Istoricul însemnelor

Coroana, ca simbol al puterii, este întâlnită în teritoriile româneşti încă din timpul Domnilor români, ca însemn principal al puterii supreme. Coroanele descrise în diferitele reprezentări, păstrate până în zilele noastre (picturi, portrete domneşti, sculpturi) nu sunt reproduceri ale coroanelor reale, acesta fiind şi motivul pentru care formele coroanelor sunt atât de variate, ele având doar menirea de a simboliza suveranitatea.

În picturile realizate ca urmare a diverselor ctitorii, pe unele monede sau pietre funerarii, Domnii munteni şi moldoveni sunt prezentaţi aproape întotdeauna având pe cap o coroană de aur. Această coroană, în general coroană princiară deschisă, este formată din 3 sau 5 ornamente sculptate cu forme de flori sau frunze stilizate (fleuroane). În secolele XIV şi XV coroane Domnilor români sunt mici asemănătoare cu coroanele heraldice, în secolele următoare devenind din ce în ce mai mari şi mai împodobite. În perioada fanariotă Domnii sunt rar reprezentaţi cu coroane pe cap, ei fiind pictaţi sau sculptaţi, la ceremonia înscăunării cu cuca ienicerilor pe cap sau cu işlic, la alte ocazii solemne. În reprezentările din secolul al XIX-lea coroana este aşezată pe o pernă sau masă în apropierea imaginii domneşti.

Alte semne ale puterii sunt buzduganul şi sabia, întâlnite la Domnii munteni şi moldoveni. Aceste simboluri pot fi regăsite pe monedele, sigiile, stemele şisteagurile vremii. Buzduganul şi sabia sau iataganul au fost până la Alexandru Ioan Cuza însemnele principale domneşti. În unele cazuri Domnii sunt reprezentaţi şi cu alte simboluri, altele decât buzduganul şi sabia. Dimitrie Cantemir este un astfel de caz, el fiind reprezentat cu un baston scurt, asemănător cu cel al unui mareşal.

Prima reprezentare a unui Domn român, însoţit de simbolurile autorităţii supreme, apare pe monedele lui Mircea cel Bătrân. Aceasta era reprezentat purtând o coroană princiară deschisă, îmbrăcat cu o mantie până la glezne, cu guler de hermină. În mână dreaptă domnul avea un buzdugan (uneori o spadă sau suliţă), iar în stânga un glob crucifer. Domnii care l-au urmat, atât cei moldoveni cât şi cei munteni, au purtat o mantie asemănătoare cu cea a lui Mircea cel Bătrân, numită caftan. Fanarioţii purtau o mantie similară cu caftanul domnesc, numită cabaniţa ienicerilor. Domnii români din secolul XIX reintroduc mantia ca simbol al autorităţii supreme, dar spre deosebire de haina de ceremonie a lui Mircea cel Bătrân, aceasta avea o trenă foarte lungă.

Cifrele utilizate de domnii români erau formate din iniţialele numelor acestora. Semnele erau imprimate pe sigilii mici, dar şi pe alte obiecte. După anul 1834, cifrele apar îndeosebi pe drapele fiind formate din iniţiala numelui.

Coroana regală

Coroana regală este cel mai important simbol al regalităţii române, din acest motiv realizării sale i s-a acordat o atenţie specială. Coroana primului rege al României, Carol I fost făurită din oţelul unui tun turcesc, luat pradă de război de ostaşii români în timpul luptelor din Războiului pentru Independenţă (1877). A fost confecţionată în Arsenalul Armatei din Bucureşti. Coroana Reginei Elisebeta este din aur. Forma acesteia este inspirată din iconografia bisericească ortodoxă română, fiind foarte asemănătoare cu coroanele purtate de soţiile domnitorilor români, munteni şi moldoveni, în evul mediu, ea exprimând în fapt continuitatea istorică.

Coroana regală, respectând normele heraldice, are în compunere un cerc frontal de oţel, ornamentat cu pietre alungite, rombice şi perle şlefuite din acelaşi material. În partea superioară a cercului au fost aplicate 8 ornamente mari, sculptate în formă de frunză (fleuroane), alternate prin 8 figuri mai mici având în partea superioară perle. De vârfurile fleuroanelor au fost ataşate 8 tije arcuite înguste, împodobite cu mărgăritare, care se unesc într-un glob în care a fost implantată crucea „Trecerii Dunării”. Toate elementele coroanei sunt din oţel; partea interioară (căptuşeala) este confecţionată din catifea purpurie.

Buzduganul

Buzduganul ca simbol al puterii regale a fost adoptat de regele Ferdinand I, sceptrul nefiind utilizat în România. [3]. În mod simbolic, buzduganul i-a fost oferit lui Ferdinand I de către poporul român în 10 mai 1920. Pe acest buzdugan, în partea superioară, sunt reprezentate patru statuete de ţărănci în costume naţionale. Ele reprezintă România (regatul vechi), Transilvania, Basarabia şi Bucovina. În vârful buzduganului se regăseşte capul acvilei cruciate.

Carol I şi Carol II au folosit ca simbol al puterii bastonul de mareşal în locul buzduganului. Bastonul purtat de aceştia are formă cilindrică cu secţiunea rotundă şi cu o lungime de 35 cm. Este acoperit cu o catifea purpurie pe care sunt imprimate capete de bour, confecţionate din aur, iar la extremităţi este ornamentat cu frunze de stejar, realizate din aur.

Mantia regală

În România, mantia a fost folosită pentru prima dată la încoronare de către Ferdinand I, Carol I fiind încoronat în uniformă de general. Mantia regală folosită de Ferdinand I era dintr-o ţesătură de mătase roşie ornamentată cu fir de aur (brocat), cu un guler de hermină şi îi ajungea acestuia până la glezne.

Pavilionul regal

Potrivit legii pentru fixarea si stabilirea armelor Romaniei, din 1867, drapelul sau pavilionul Domnului (apoi al Regelui) trebuia sa fie tricolor si sa aiba la mijloc stema tarii. Pe sectiunea de culoare galbena s-a cusut stema tarii, iar in colturile sectiunilor rosie si albastra s-a cusut cate o coroana regala de argint. Pentru Principele Mostenitor, s-a stabilit un pavilion identic cu cel regal, dar fara coroanele din colturi.

Sub Regele Ferdinand I, pavilionul Regelui a constat dintr-un drapel rosu-visiniu, care avea o bordura galbena si colturi albastre. In mijlocul drapelului se afla o stema mica a tarii, de care atarna crucea Ordinului Mihai Viteazul. Regele Carol al II-lea a aplicat crucea Mihai Viteazul pe toata intinderea pavilionului si a fixat in centrul crucii stema mica. Pavilionul Regelui Mihai I a fost albastru inchis, cu bordura rosie si colturi galbene, avand in mijloc stema mica a tarii.

Cifra regală

Cifra regală, folosită pentru însemnarea obiectelor care parţineau regelui şi casei regale, aplicată pe scrisorile şi cărţile acestuia, sau ca semn distinctiv pe drapele şi uniforme, era formată din iniţiala numelui regelui. Cifrele regilor Carol I şi Carol II erau formate din doi C adosaţi şi intercalaţi . Ferdinand folosea ca cifră un semn format doi F andosaţi . De obicei cifrele regale prezentau în partea superioară a simbolului şi o coroană.

Uniforma militara regala

Toti cei patru Regi ai Romaniei au folosit ca imbracaminte uniforma militara, ca simbol al autoritatii monarhiei.

De la venirea sa pe Tron, Regele Carol I a adoptat ca imbracaminte oficiala uniforma de ofiter, mai ales pentru a-si spori autoritatea. Chiar si la intalnirile particulare cu politicienii romani, Regele purta tot uniforma militara. Pana in ultimele clipe ale vietii, Carol I a aparut imbracat in uniforma de ofiter, vesmant in care a si fost ingropat.

Regele Ferdinand purta uniforma regala chiar si la intalnirile particulare. Dupa razboi, Regele a adoptat o tinuta "civila" la intalnirile de la curte. La ceremoniile oficiale, insa, el a purtat, in continuare, tinuta militara.

Inca de mic, Carol al II-lea a aparut imbracat in uniforma militara, in spiritul monarhiei din Romania. La toate ceremoniile oficiale, Regele purta vesmintele militare, cu bereta si pelerina de maresal.

MS Regele Mihai a inceput sa poarte uniforma militara odata cu venirea tatalui Sau pe Tron, in 1930.

Wikipedia