Reforma regală a statului

de Octavian Ştireanu

Anul 2011 va fi cel în care Traian Băsescu are de gând să dea loviturile decisive la ceea ce a mai rămas din europenitatea şi democraţia statului român.


Cele trei ţinte principale pe care şi le-a propus să le atingă în forţă sunt: pachetul de legi privind siguranţa naţională; Strategia de apărare naţională şi, finit coronat opus, modificarea Constituţiei.

Prin legile de sorginte neobolşevică ale siguranţei naţionale, clocite mai demult la Cotroceni şi aflate în sertar după ce Guvernul Tăriceanu şi liberalii s-au opus vehement, se vor învia practicile unor foste direcţii ale fostei securităţi.

Prin aprobarea Strategiei naţionale de apărare, presa va rămâne stigmatizată ca o vulnerabilitate a siguranţei naţionale. Astfel, ea va intra pe culoarul în care sunt aplicabile interceptările fără limită, urmărirea, filajul şi celelalte proceduri derulate legal de instituţiile statului, nu-i aşa, în numele apărării naţionale!...

În sfârşit, modificarea Constituţiei va fi bomboana pe colivă. Băsescu a avertizat că va cere doar aplicarea referendumului, şi anume pulverizarea Parlamentului bicameral şi reînfiinţarea Marii Adunări Naţionale. În treacăt, va opera, însă, şi o modificare radicală a statutului CSM, căreia fosta procuroare ceauşistă Monica Macovei i-a pus de mai mulţi ani gând rău, iar Traian Băsescu i-a dat de curând şi sentinţa, acuzând Consiliul Superior al Magistraturii că ar fi vinovat pentru neadmiterea ţării în spaţiul Schengen!...

Agitaţia care a însoţit numirea lui Boc în fruntea mai multor guverne succesive nu i-au permis lui Băsescu să mai deschidă, până acum, şi aceste fronturi. Acum, însă, pe fondul zgomotelor sterile provocate de aplicarea legilor pensiilor, salariilor şi educaţiei, e un moment prielnic pentru ca, prin iuţeală de mână şi nebăgare de seamă, să impună aplicarea unor reglementări statale pentru care comparaţia evocată, cu ceva vreme în urmă, cu o lege capitală adoptată de Reich-ul german în martie 1933 este pe deplin legitimă.

Ironia amară a întregii situaţii politice în care se află România este că toate aceste involuţii grave de la ceea ce trebuia să fie un statut european şi democratic al societăţii româneşti, la 4 ani de la aderarea la UE, se petrec sub stindardul aşa-zisei „reforme a statului“. Băsescu flutură în neştire acest stindard, ştiind că adierea lui place prostimii, ignoranţilor, lumpenului politic, sinecuriştilor şi întregii camarile care se ascunde sub faldurile sale, dând tunuri după tunuri din banul public.

N-aş vrea să comit vreo impietate, printr-o alăturare de abordări ce-ar putea fi cel puţin ireverenţioasă, dar, în acest context, nu pot să nu evoc ceea ce ar putea fi o reformă veritabilă a statului, obligatoriu de înfăptuit după îndepărtarea acestui Băsescu din fruntea sa.

Este vorba despre o reformă regală, atât în sensul majestuos al cuvântului, cât şi în cel propriu-zis – având în vedere originea unora dintre direcţiile acestei posibile reforme, care se regăsesc chiar în mesajul de Crăciun al Regelui Mihai.

Ce gândeşte Regele cu voce tare despre stat, despre români şi despre ce-ar avea ei nevoie? Că „România are nevoie de instituţii respectate“, că „există multe feluri de a micşora asprimea consecinţelor crizei pentru populaţie“, că „ţara trebuie protejată în faţa dificultăţilor“, că „agricultura nu este un domeniu al trecutului istoric, ci al viitorului“, iar „şcoala este o piatră de temelie a societăţii“...

Cu o forţă de sinteză proprie marilor conştiinţe, Regele Mihai pune degetul pe rănile dureroase provocate de aşa-zisele „reforme ale statului“, dictate de actuala putere.

Într-o polemică implicită cu ceea ce se petrece astăzi în România, Regele mărturiseşte speranţa ca acest an să aducă ţării „respect şi etică în instituţii, simţ al datoriei şi altruism în viaţa publică“. Adică, mai pe scurt, altă putere!

Subliniind că „valorile şi competenţa ar trebui să fie criteriile noastre“, Regele îi îndeamnă pe români să aibă „încredere în democraţie, în rostul instituţiilor publice şi regulile lor“, pentru că numai pe calea şi în respectul acestora putem scăpa cu toţii de actualul regim.

Ziarul de faţă publică integral acest mesaj, a cărui lectură durează nici un minut, dar a cărui învăţătură ar trebui s-o ţinem minte.

Halul în care Băsescu a adus ţara ne transformă pe toţi în monarhişti fără să vrem!

Azi