Ferdinand I, omul şi regele

O expoziţie dedicată Regelui Ferdinand I, deschisă la Castelul Peleș din 24 iunie poate fi vizitată până la 2 septembrie 2011.

Despre Expoziţie:

Din anul 1997 până astăzi, Muzeul Naţional Peleş a organizat câte două expoziţii dedicate următoarelor figuri regale: regina Maria (2000 şi 2004), regina Elisabeta (1997 şi 2009), regele Carol I (2006 şi 2009) şi cea mai recentă, dedicată regelui Carol al II-lea (2010).

Mai puţin vizibil în peisajul regalităţii de la Sinaia, Ferdinand I a plătit încă o dată – metaforic vorbind – tributul modestiei sale de o viaţă: neobişnuit sau chiar jenat să cumpere sau să comande ceva pentru sine, regele Ferdinand a lăsat puţine urme materiale posterităţii. Prezenţa sa la Sinaia, în reşedinţa particulară de la Pelişor, este total eclipsată de cea a Mariei. Pelişorul este produsul experimentului ei artistic de mare eclectism. De aceea, obiectele personale ale omului Ferdinand sunt puţine: câteva cărţi de botanică şi beletristică, un ierbar din prima tinereţe şi câteva piese, un portret semnat de Argnani, jocul de şah şi cravaşa de călărie. Din fericire, pasionată de fotografie, regina Maria îl imortalizează cu talent în câteva ipostaze ale vieţii cotidiene: la masa de lucru, în anturajul familiei sau al prietenilor apropiaţi, în lungile drumeţii pe potecile pădurilor de la Sinaia.

Un motiv în plus care a determinat demersul muzeografic de la Peleş, îl reprezintă împlinirea a 95 de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial, cu implicaţii de netăgăduit pentru destinul României: în august 1916, armata română, condusă de regele Ferdinand I, rupea alianţa cu Puterile Centrale pentru a scrie pagina cea mai glorioasă a istoriei naţionale prin victoriile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, din vara anului 1917, încununate, la 1 decembrie 1918, de gestul înfăptuirii visului de veacuri al poporului român, România Mare.

Destinat să fie rege, Ferdinand I îşi învăluie persoana şi acţiunile într-un mister aproape total. "Viaţa lui" – afirmă unul dintre biografii săi postumi, Eugen Wolbe– "pe care a umbrit-o un anumit tragism, a fost în concordanţă cu rigoarea datoriei". Ca şi omul Carol I, pe care cei interesaţi de istoria naţională au ajuns să-l cunoască cu adevărat abia după publicarea Corespondenţei private, în anul 2005, Ferdinand, autorul unui jurnal personal nepublicat încă, ni se revelează doar din frânturile de memorie ale altora sau din cele câteva biografii, mai mult sau mai puţin inspirate, care au ca obiect mai ales pe rege şi care oscilează între tonul uşor condescendent, accente evident critice şi discursul propagandistic. În ciuda subiectivismului lor, cărţile contemporanilor rămân martorii cei mai credibili ai destinului său.

Complexă şi profundă, personalitatea omului Ferdinand, cu fermecătoarea lui stângăcie şi timiditate, cu greu disimulata lui lipsă de entuziasm faţă de condiţia de rege şi mai ales cu erudiţia extraordinară, egalată doar de cea a reginei Elisabeta a României, îşi găsesc tonul just abia în necrologul mult criticat al Marthei Bibescu, “Un sacrificiu regal”.

Expoziţia îşi propune să dezvăluie marelui public măcar o latură a omului Ferdinand, prin intermediul pasiunilor sale: botanica, bibliofilia, lectura şi vânătoarea, fără a neglija nici calitatea sa de monarh. Restrânse numeric, obiectele personale ale regelui Ferdinand îşi vor regăsi adevărata lor valoare într-o etalare confirmată scriptic de memorialistica epocii.

Organizată în două secţiuni, Ferdinand–omul şi Ferdinand–regele, expoziţia reuneşte piese cu valoare artistică, istorică şi documentară, care fac parte din patrimoniul muzeului gazdă, dar şi din colecţiile unor muzee prestigioase din capitală: Muzeul Naţional de Istorie a României, Muzeul Naţional Filatelic şi Muzeul Naţional Militar ,,Ferdinand I”. Alături de mantia regelui Ferdinand I vor sta copiile coroanei regale şi a buzduganului de la Încoronare, un tron de la sfârşitul secolului al XIX-lea, masca mortuară, portrete regale, ordine şi medalii, fotografii de epocă, trei dintre uniformele suveranului şi un valtrap etc.

Unul dintre cele mai convingătoare gesturi relative la consideraţia şi respectul cu care era privit de contemporani, îl constituie donaţia pe care, la 23 ianuarie 1884, i-o face ducesa de Hertzberg, descendenta ducelui de Hertzberg, ministrul de externe al Prusiei în timpul lui Frederic cel Mare (1725 – 1795) şi autorul unei ,,Istorii secrete a Curţii din Berlin”. Scrisorile datează din perioada 1747 – 1782 şi vor figura în premieră în cadrul expoziţiei.

Vizitarea expoziţiei:

Expoziţia se viziteaza în perioada:
24 iunie – 2 septembrie 2011.

Programul de vizitare:
Miercuri 11:00 – 17:00
Joi – Duminica 9:15 – 17:00
Ultima intrare la ora 16:15.

Tariful de vizitare:
Adulţi – 6 lei
Card Euro <26 – 2,5 lei
Elevi şi studenţi – 2,5 lei
Pensionari – 3 lei

Detalii la peles.ro