Lăsaţi-ne să ne omagiem Suveranul!
În ziua de 25 octombrie 2011, noi – credincioşi principiilor Apostului Pavel – cei care suntem împreună pentru Adevăr ne sărbătorim Suveranul. Înainte de a ne fi plăcută nouă, Majestatea Sa Regele Mihai l e plăcută lui Dumnezeu. Cel mare i-a dat o viaţă lungă pentru a ne îndrepta rătăcirile şi a ne lumina Calea. Noi Îl iubim şi El ne iubeşte pe noi. Vrem să ne împărtăşim orele de iubire în taină. Însufleţiţi în suflet, vorba lui Iuliu Maniu. Să ne privim lung şi să ne îmbrăţişăm discret gândurile. În pace şi onor. Fără tulburări şi paradă.
Nici când a fost forţat să plece, nu ne-am ţipat disperările. Noi n-am ucis pe nimeni în numele Adevărului. N-am hulit, n-am pedepsit, nu ne-am răzbunat. Tăcutele noastre familii au sărutat şina Diktatului şi s-au retras în sine, plângând. Pentru simpla cădere a lacrimilor, bunicii noştri au fost ridicaţi şi duşi în bejenie sau la Canal. Mulţi nu s-au mai întors. Părinţii au pierdut aproape totul. Le-a rămas doar credinţa. Prin noi, ei vor să se mărturisească în ceas de Domnul ales, Regelui. L-au venerat tăcând sau chiar murind. Noi îl iubim trăind şi respirând alături de El. De ce să fim huliţi? Pentru că vrem să ne legăm sufletele pline, altfel decât se face în lumea voastră goală? Sau plină de sclipici?
Iubirea este o taină, nu trebuie explicată. Lăsaţi-ne câteva ceasuri de bucurie! Noi n-am intrat în casele şi la bairamurile voastre. Nu v-am tulburat nopţile de manele, nu am dansat cu voi din buric, nu ne-am vândut conştinţele pe litrele de mălai. Şi atunci de ce ne agresaţi? Avem vreo vină că universul nostru e diferit de întunericul din voi?
Dacă azi in lume nu suntem încă o naţiune pierdută e pentru că Adevărul încă nu a abdicat. Sunteţi puţini, dar gălăgioşi, pătimaşi şi zeloşi, dar nu uitaţi că în democraţia liberală noi ne luptăm pentru dreptul vostru de a nu fi de acord cu noi. Urmaţi-ne şi nu veţi rătăci. Eliberaţi-vă din strânsoarea fricii şi nu lăsaţi animalul din voi să răcnească. Tăceţi, o clipă! Şi vă veţi ridica. În ochii celui care a luptat pentru Adevăr şi numai pentru Adevăr. Întâiul Apostol.
vă rugăm,
lăsaţi-ne să ne omagiem Suveranul!
Marius Ghilezan
Nici când a fost forţat să plece, nu ne-am ţipat disperările. Noi n-am ucis pe nimeni în numele Adevărului. N-am hulit, n-am pedepsit, nu ne-am răzbunat. Tăcutele noastre familii au sărutat şina Diktatului şi s-au retras în sine, plângând. Pentru simpla cădere a lacrimilor, bunicii noştri au fost ridicaţi şi duşi în bejenie sau la Canal. Mulţi nu s-au mai întors. Părinţii au pierdut aproape totul. Le-a rămas doar credinţa. Prin noi, ei vor să se mărturisească în ceas de Domnul ales, Regelui. L-au venerat tăcând sau chiar murind. Noi îl iubim trăind şi respirând alături de El. De ce să fim huliţi? Pentru că vrem să ne legăm sufletele pline, altfel decât se face în lumea voastră goală? Sau plină de sclipici?
Iubirea este o taină, nu trebuie explicată. Lăsaţi-ne câteva ceasuri de bucurie! Noi n-am intrat în casele şi la bairamurile voastre. Nu v-am tulburat nopţile de manele, nu am dansat cu voi din buric, nu ne-am vândut conştinţele pe litrele de mălai. Şi atunci de ce ne agresaţi? Avem vreo vină că universul nostru e diferit de întunericul din voi?
Dacă azi in lume nu suntem încă o naţiune pierdută e pentru că Adevărul încă nu a abdicat. Sunteţi puţini, dar gălăgioşi, pătimaşi şi zeloşi, dar nu uitaţi că în democraţia liberală noi ne luptăm pentru dreptul vostru de a nu fi de acord cu noi. Urmaţi-ne şi nu veţi rătăci. Eliberaţi-vă din strânsoarea fricii şi nu lăsaţi animalul din voi să răcnească. Tăceţi, o clipă! Şi vă veţi ridica. În ochii celui care a luptat pentru Adevăr şi numai pentru Adevăr. Întâiul Apostol.
vă rugăm,
lăsaţi-ne să ne omagiem Suveranul!
Marius Ghilezan
Adaugă un comentariu