Emilian Stănescu, veteran de război: Scrisoare către Majestatea Sa Regele Mihai I

Majestatea Voastră,

Vreau să vă asigur de respectul și recunostința mea deosebită față de instituția monarhică și față de Majestatea Voastră.

Sire, rămâneţi pentru noi un model de verticalitate şi patriotism, un exemplu pentru ceea ce înseamnă un român adevărat, care respectă istoria, valorile, cultura şi tradiţiile ţării noastre.

Vă scrie un veteran de război, pe care-l leagă amintiri ce nu s-au estompat, chiar cu trecerea nemiloasă a timpului.

Am venit în București cu tatăl meu, care vroia să mă pună ucenic la vreo cizmărie sau croitorie. Când am trecut prin fața Palatului Regal, se schimba garda. Mi-am dorit să fiu în fanfara armatei regale, ceea ce am și reușit intrând ca, copil de trupă în fanfară sub conducerea profesorului Petre Giugaru, fratele marelui actor Alexandru Giugaru. Sire, îmi revin în amintiri clipele în care Majestatea Voastră îmi luați bețele de la tobă, eu având de tras cu maestrul Giugaru, din cauza faptului că nu aveam cu ce bate.

Sunt unul dintre puținii veterani de război rămași în viață. Tatăl meu, Serghe, a luptat în cele două războaie mondiale, fiind răsplătit după Primul Război Mondial ca toți luptătorii în război.

Mă numesc Stănescu Emilian. Provin dintr-o familie de regaliști convinși. Am învățat să citesc în clasa a doua. Țin minte că, citeam articole despre venirea lui Hitler la putere în Germania. Am vrut să vă cunosc mai bine, Sire, dar am plecat în război împreună cu fanfara regală, cu care cântam pentru bravii ostași români și la bine și la rău.

M-am întors pe jos din Munții Tatra. Rușii luaseră trenurile și tansportau în vagoane toate așa zisele capturi de război din Germania. Am luat-o pe jos până în țară. Am făcut 6 luni. Întors în țară, am primit din partea comuniștilor o decorație și cam atât. În schimbul decorației, mi-au luat toate pământurile de la tata. Am fos martor la nenorocirile făcute de comuniști. Mi-aș fi dorit să fiu iar copil de trupă, cu condiția ca timpurile să se întoarcă înapoi. Bunicul meu a construit prima cale ferată care lega București de Călărași, fiind recompensat de Alexandru Ioan Cuza.

Sunt mandru, Sire, că v-am cunoscut, sunt unul dintre puținii veterani care mai au ce povesti nepoților . Așa cum și cei din familia mea, mi-au povestit la rândul lor despre Regele Carol I sau Ferdinand. Sunt născut pe 1 iulie 1925. Mi-aș fi dorit să ajung la Majestatea Voastră la Palat, pentru a vă revedea după atâta timp. Vârsta, însă, își spune cuvântul.

Sunt un adevărat izvor de amintiri pentru cei ce au avut răbdarea să mă asculte. Sunt printre primii angajați ai Filarmonicii din Craiova, după ce am fost detașat de la Ateneul Român din București. Am iubit și iubesc arta, frumosul în general. Poate, dacă aș avea talent scriitoricesc aș fi intitulat această scrisoare: Scrisoare de un copil de trupă către un rege. Mă joc cu cuvintele; e cam tot ceea ce mai pot face la vârsta mea. Mi-aș fi dorit măcar pentru o clipă să retrăiesc timpurile în care eu să fiu un artist-copil în devenire, iar Majestatea Voastră regele României Mari.

Eu nu am cotropit pământurile care nu erau ale noastre și n-am pândit ceasurile de întuneric ale vecinilor noștri pentru ca să infigem pumnalul în spatele lor îndoit.

Eu am imbrățișat cu generozitate creștină pe cei care mi-au cerut ajutorul în timpuri grele, chiar când fapta mea nu a fost înțeleasă și urmată.

Vă mulţumesc, Majestate, pentru că în acesta perioada sunteţi o prezenţă activă în viaţa poporului român şi îi insuflaţi speranţa într-un viitor mai bun.

Eu, care bat spre porțile apusului vieții, am o dorință ce poate mi se va îpmlini. O scrisoare, un semn de la Majestatea Voastră. Eu, am întâlnit un singur rege. Sire, ați cunoscut atâția aoameni, încât nu știu dacă vă mai amintiți de mine, mai ales că anii necruțători, au lăsat semne peste copilul de trupă din 1930 care a avut cinstea să stea o scurtă perioadă în preajma Majestății Voastre.

Primiţi, vă rog întreaga mea preţuire, admiraţie şi consideraţie pentru activitatea Voastră pusă în slujba ţării şi a poporului român!

Alese aprecieri,
Stănescu Emilian