Principesa Margareta - Timp, destin, vocație

Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare face parte din galeria rară de personalităţi care edifică vocaţia şi dreptul unei naţiuni, de a-şi avea o principesă demnă şi capabilă să o reprezinte în prezentul şi dincolo de o anumită perioadă de ani, de un anume veac sau un anume mileniu, în istoria fără durată a României!

Erorile în care alunecă din când în când o ţară nu rămân nereparate în istorie, pentru că adevărurile le înlătură, mai devreme ori mai târziu. Destinul ţărilor nu urmează niciodată până la capăt, drumul spre haos, pentru că fiecare popor reperează iar şi iar cadenţa ordinei raţionale între două etape: cea a lovirii până la distrugere şi cea a regrupării în jurul unei personalităţi care apără şi serveşte interesele generale ale naţiunii, care are capacitatea de a conduce ţara spre redresare şi a o călăuzi în continuitate istorică!

Aceasta este conştiinţa ce fundamentează realismul istoric în existenţa unei naţiuni, iar ceea ce e în afara acestei conştiinţe este inexistent în memoria identităţii statale. Ţările care prosperă, acumulează în margini de cronici ceea ce indică trăsături de valoare ale cursului istoric!

Ani îndelungaţi, până la limita speranţei, Majestatea Sa Regele Mihai I a suportat exilarea din ţara Sa, în urma unei sentinţe forţate de abdicare. În tot acest timp ţara a fost executată de către un regim moscovito-securisto-comunist, ale cărui rădăcini sunt greu de smuls, până azi! Curăţarea istorică neînlăturabilă a reînceput însă, Majestăţii Sale permiţându-i-se în sfârşit să revină în patrie, pentru ca, după şaizeci de ani să i se redea dreptul de a se adresa naţiunii de la tribuna Parlamentului României. Pragul mistificărilor şi ilegitimităţilor comunisto-securiste a fost trecut şi aceasta readuce o speranţă convingătoare. Majestatea Sa Regele Mihai este personalitatea istorică ce reporneşte ascensiunea spirituală a românilor.

Din păcate, istoria se rescrie azi pe o rană necicatrizată a politicii româneşti. O lege imanentă, care nu ţine seama de scopurile personale, sociale, de natură politică, economică, morală există în sine, decurge pe firul de destin al ţării şi va atrage cândva incriminarea conduitei pe care o are încă fortăreaţa instituţională a rezistenţei ce împiedică acordarea prerogativelor regale de tipul monarhic constituţional, Majestăţii Sale.

Deşi popularitatea şi iubirea pentru Regele românilor, Regele Mihai, sporeşte zi cu zi, se încearcă în continuare, sub ochii contemporanilor, micşorarea respectului pe care îl merită! Interesele politice se încrucişează, iar Majestatea Sa primeşte admiraţia şi confirmarea colosalului prestigiu internaţional din partea marilor Cancelarii ale lumii, pe când în România rămân în continuare abătuţi unii români, regretabil şi condamnabil, oricât de puţini ar fi, de la recunoştinţa şi credinţa pe care o merită Regele, aşa cum rămân abătuţi de la ideea de preţuire pe care o merită toate valorile umane naţionale. O neschimbată provocare persistă de sus, fără obosire, în România, în vreme ce Majestatea Sa este jubilat drept o inegalabilă personalitate mondială, adeseori în Marea Britanie, dar şi pretutindeni pe glob.

Consecventă în efectul sufletesc echivalent iubirii, pe potriva superbelor regine ale României, Elisabeta, Maria, Elena, Ana, Principesa Moştenitoare Margareta continuă identic fermitatea Regelui Mihai, prin a nu se sustrage cu nimic de la datoria patriotică guvernată de simţul răspunderii circumscrise relaţiei: timp-destin-vocaţie.

Principesa Moştenitoare, sprijinită îndeaproape şi eficient de către Principele Radu clasifică fiecare zi, fiecare faptă, fiecare trăire, pe lupta de întâietate care mişcă mentalitatea distorsionată spre particularitatea tradiţională din tot cursul istoric. Principesa Moştenitoare lasă în urmă spiritul epocii care a distrus tot, de la Gheorghe Gheorghiu-Dej încoace, şi revine cu alte măsuri de valoare istorică: dragostea de ţară, ţintirea scopului suprem al datoriei împlinite.

Pe aceasta se configurează comunicarea cu ţara a Principesei Margareta şi întocmai pe aceasta se construieşte reapropierea de Casa Regală a României a românilor, atragerea spre valorile Familiei Regale a persoanelor vârstnice, cunoscătoare ale tradiţiilor noastre monarhice şi trăitoare ale acestei perioade istorice, dar, deopotrivă a tinerilor.

Modul în care reacţionează cei tineri în relaţia cu Familia Regală şi cum percepe Principesa Moştenitoare Margareta starea lor de spirit se oglindeşte la fiecare prezenţă publică a Principesei, pe care imaginea fotografică o ipostaziază. Fiecare chip are lumină, fiecare gură are surâs, fiecare privire e cascadă de fulguraţii! Alteţa Sa Regală Principesa radiază de plăcere şi bucurie în mijlocul tinerilor.

Deasupra anilor şi deasupra rangului princiar nu uită că a trăit vârsta copilăriei, cu bucurii obişnuite, făcându-şi lecţii de educaţie şi studii fără a ignora joaca şi a avea rezerve şi distanţe faţă de prietenii de joacă, din copilărie. Cu augusta Sa bunică, Regina Elena, Principesa a avut o relaţie specială. Regina-Mamă Elena i-a întipărit în memorie impresii profunde şi fascinaţie, o legătura puternic afectivă. Anii încărcaţi de evenimente definitorii pentru istoria de atunci şi de acum a României, au amprentat profund destinul naţiunii şi al Familiei Regale a României. Principesei i-a fost evocată istoria României, începând de la nivelul de înţelegere al copilăriei, până la vârsta când avea capacitatea analitică şi a putut să-şi vadă din tabloul narativ al Reginei-Mamă, ţara pe care Regele nu a îndepărtat-o din gând nicio clipă din viaţă.

Regina-Mamă ilustra cu tristeţe personalitatea Regelui Carol al II-lea, se confesa îngândurată şi pătrunsă de suferinţă în legătură cu traumele sufleteşti pricinuite de Rege. Dar despre Regele Mihai vorbea întotdeauna cu dragoste şi cu admiraţie, mai presus inimii de mamă. Înfăţişa momente din copilăria Majestăţii Sale, trăindu-le. Îi sugera Alteţei Sale Regale că este un copil deosebit, că este prinţesă. Îi cerea să se poarte ca o prinţesă să conştientize că avea părinţi rege şi regină. Uneori, în copilărie, Principesa putea desprinde această origine a Alteţei Sale Regale de lumea de poveşti cu eroi şi întâmplări de la curţile regale sau împărăteşti, alteori, nu!

Despre ţara Regelui, Regina-Mamă povestea, aşa cum povestea şi fiul său: nu adeseori, tot timpul şi cu dragoste, niciodată altfel decât din perspectiva rangului regal. În legătură cu abdicarea Majestăţii Sale Regelui Mihai, Regina evoca o dramă petrecută, care durea.

Tabloul vieţii Familiei Regale în exil, este revăzut astăzi în toate luminile şi umbrele lui, iar la orice descriere, Principesa Moştenitoare creionează central pe Rege, o permanenţă sufletească pentru Alteţa Sa Regală, un model eroic, un argument viu al dragostei de ţară, o şansă pentru readunarea românilor şi călăuzirea lor, pentru restaurarea României căzută pe dealul istoriei!

Familia Regală a României se înrudeşte cu aproape toate Familiile Regale ale Europei şi ale lumii. Prin Principesa Moştenitoare rămâne viu sub ochii contemporanilor tabloul epocal cu frumoasele noastre regine, toate regine ale inimii! După revolta populară din decembrie 1989, Majestatea Sa Regele a revenit pentru întâia oară după îndelungatul exil, în România. Cum a resimţit Majestatea Sa, momentul, nimeni nu a văzut şi înţeles mai bine decât Alteţa Sa Regală Principesa, care l-a îmbrăţişat pe pământul românesc, pentru întâia dată, după peste o jumătate de veac de surghiun. I-a zărit şi au ars-o lacrimile Regelui întors din lunga despărţire şi singurătate.

Majestatea Sa Regele urmărea evenimentele din decembrie 1989, din România, prin mass-media. Ştia că istoria va lucra la autoreglarea ei, vedea şi era indignat în zilele mişcărilor sociale de reprimările prin violenţă în decembrie 1989. I-a fost greu, a suferit când i s-a refuzat intrarea în ţară, de la aeroport. Cum să riposteze şi faţă de cine ?! Înţelegea ce se petrece, simţea încă înfipţi în istorie colţii monstrului comunist. A fost alungat din nou şi a trebuit să mai plece în exil, de data aceasta având lângă Majestatea Sa pe Majestatea Sa Regina Ana care niciodată nu a exprimat insatisfacţia unei regine fără coroană, alături de un rege fără tron, ci numai solidaritatea în suferinţă, cu Regele!

Alături de Alteţa Sa Regală Principele, foarte implicat în viaţa social culturală a ţării, sprijinitor şi factor dinamic al tuturor proiectelor, de la iniţiativă până la derularea şi etapa finală a lor, întru binele României, astăzi, Principesa Moştenitoare Margareta este chezăşia unui Regat care va scoate de sub cenuşă şi va ridica de pe genunchi naţiunea pedepsită în acelaşi timp cu regele ei şi adusă până la marginea rezistenţei. Cu prilejul diverselor evenimente, ale multor întâlniri cu naţiunea, Principesa noastră constată, fără îndoială, speranţele românilor pentru o ţară restaurată, aşteptarea lor retrezită la realitate, la reaşezarea ţării într-o ordine de civilizaţie şi prosperitate materială şi spirituală, coerenţa activă, aşteptată de români şi menită să le explice valorile instituţiei monarhice, să atragă adeziunea naţiunii.

Aurel V. Zgheran / confluente.ro