Casa Regală a fost creată în România pentru a livra şefi de stat”
Principele Radu crede că aceia care ne conduc nu pun accentul pe generozitate şi spirit de răspundere
O carieră împărţită între arta teatrală şi ştiinţele militare, peste un deceniu în mijlocul Familiei Regale româneşti. Profilul Principelui Radu ar fi incomplet fără menţionarea statutului de reprezentant special al Guvernului României. Alteţa Sa Regală - formula oficială de adresare – nu exclude, însă, posibilitatea de a candida cândva la preşedinţie. Rezervat în ceea ce priveşte criticile la adresa clasei politice, Principele Radu se declară convins că ignorarea comunităţilor locale dovedeşte absenţa instinctului binelui la nivelul societăţii româneşti.
Ce şanse mai au astăzi copiii din mediul rural?
- Înainte vreme satul a dat un Brâncuşi. Acum ajung în universităţi unu la sută din copiii de la ţară. E mai scăzut procentajul decât în 1920-1930. Noi privăm societatea românească de jumătate din potenţialul ei. Pentru că dacă este unu la sută este ca şi cum nu ar fi. Iar ei sunt 45 la sută din societate. Aproape jumătate din potenţial noi „îl omorâm". S-ar putea ca Premiul Nobel pentru Literatură noi să-l fi îngropat deja.
Este vorba despre proiecte pe termen lung...
- E mult mai mult chestiune de educaţie. Şi pentru meseriile cele mai pragmatice, cum ar fi cea de politician. Noi credem că educaţie e comportamentul. Adică să lăsăm o doamnă să treacă înainte pe uşă. Nu e vorba numai de asta. E vorba de educaţia în cele mai profunde fibre. Chiar şi în cele ale eticii.
- Cum vedeţi clasa politică românească actuală?
- O văd bine. Cred că este un moment benefic al ei pentru că mă conduc după ideea că societatea românească pentru a fi stabilă are nevoie de trei ingrediente: democraţie, libertate şi identitate. La capitolul democraţie, adică cel pe care clasa politică îl defineşte cel mai bine, nu văd niciun motiv de îngrijorare. S-a pornit acum 18 ani de la o sută şi ceva de partide şi s-a ajuns la patru partide în Parlamentul European. Este o cifră perfectă pentru un stat modern şi solid. Semnele sunt foarte bune. Există o absolută transparenţă politică. Dumneavoastră, presa, aflaţi lucrurile chiar înainte de a se întâmpla. Deci libertatea este totală.
- Calitativ vorbind, sunteţi mulţumit de nivelul clasei politice?
- Şi calitativ. Sunt oameni care fac figură foarte bună în lume. Există tineri sub 40 de ani care sunt apreciaţi chiar şi la nivelul familiei europene, avem un comisar european provenit din mediul politic care este foarte bine văzut. Nu găsesc niciun motiv de îngrijorare la nivelul clasei politice. Numai că leadershipul ţării nu este format numai din clasa politică.
Rolul Casei Regale este să facă punţi de legătură între comunităţile locale.
- Care ar fi atunci motivele pentru care lucrurile avansează atât de greu?
- Nesocotirea aproape totală a comunităţii locale care este dovada unei lipse profunde a instinctului binelui ce funcţionează şi la nivelul naţiunii. De exemplu, dacă sunteţi în toate minţile nu puneţi degetul în foc. Tot aşa şi naţiunea. Nu face un pas spre a-şi provoca singură o durere.
Ei bine, acest instinct nu există. Sau există foarte puţin, din cauza fracturii identitare de 40 de ani care s-a produs. Nu democraţia, clasa politică, libertăţile, dezvoltarea economică, iniţiativele culturale sau mediatice sunt problema. De altfel, cum ar putea fi?! România e circumscrisă Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord şi Uniunii Europene. În acest cadru e mai greu să fii nedemocratic şi să nesocoteşti libertăţile. Dar există două lucruri care produc îngrijorare la nivel identitar. Unu - faptul că în comunităţile locale există o lipsă de curaj şi de iniţiativă, o lipsă de încredere în sine, o lipsă de conectare cu restul lumii. E ca şi cum ai tăia firul acela care dă oxigen. Al doilea lucru - lipsa de respect faţă de instituţiile centrale de orice tip, inclusiv de tip nepolitic. Omul, odată ajuns în spatele biroului, pe scaun, pune instituţia la cheremul lui, în loc să o servească.
Adaugă un comentariu