Consecintele dictatului

Scurt istoric al Romaniei

1.A produs o gravă criză politică în România. La 4 Septembrie 1940, guvernul Gigurtu a fost forţat să demisioneze, între altele sub presiunea legionarilor. Armata ungară a intrat în teritoriul cedat al Transilvaniei la 5 septembrie 1940. Populaţia maghiară a întâmpinat cu entuziasm trupele şi a considerat separarea de România ca o eliberare.

2.Pe teritoriul transilvan cedat s-au produs o serie de incidente în care etnici români au fost masacraţi în mod barbar de trupele horthyste: Moisei, Trăznea (9 septembrie 1940), Ip (13/14 septembrie 1940), Ciumărna, Zalău, Camăr, Dragu, Hida, Cosniciu de Sus, Cerâşa, Marca, Nuşfalău, Sărmaşu, Mureşenii de Câmpie, Câmpia Turzii, Luduş, Prundu Bârgăului, Huedin, Cucerdea, Lăscud. În paralel, a fost derulată o amplă operaţiune de expulzare şi intimidare a etnicilor români pe întreg teritoriul Transilvaniei de Nord. Numărul exact al victimelor acestor acţiuni este disputat între istorici, dar existenţa unor astfel de evenimente nu poate fi disputată.[necesită citare]

3.Regele Carol al II-lea, deşi se opusese cedărilor teritoriale fără luptă, a fost declarat vinovat principal la demonstraţiile stradale organizate de Mişcarea Legionară. Sub presiunea reprezentanţilor lui Hitler la Bucureşti şi a lui Horia Sima, şeful Mişcării Legionare l-a numit prin Decret-Regal prim-ministru - cu condiţia formării unui guvern de uniune naţională - pe generalul Ion Antonescu iar acesta i-a impus abdicarea (la 6 septembrie 1940). Antonescu a contestat Dictatul de la Viena, inclusiv în discuţiile cu Adolf Hitler şi Benito Mussolini, dar a obţinut de la Hitler - în primăvara anului 1944 - numai o vagă promisiune de revizuire rămasă nefinalizată.

4.După răsturnarea guvernului Antonescu la 23 august 1944 şi întoarcerea armelor contra Germaniei naziste, armata română a participat în toamna anului 1944 la luptele pentru eliberarea Transilvaniei de Nord. Uniunea Sovietică a acceptat ca Transilvania de Nord să revină României, cu condiţia instaurării la Bucureşti a unui guvern procomunist. Administraţia civilă română a revenit în Transilvania abia în martie 1945, după formarea guvernului condus de Petru Groza.

5.În decursul Conferinţei de Pace de la Paris, guvernul Ungariei a urmărit să păstreze o parte a teritoriului primit prin Dictatul de la Viena. Demersul a rămas fără rezultat, încât articolul 1, punctul 2, al tratatului de pace cu Ungaria şi articolul 2 al tratatului de pace cu România prevăd nulitatea acordului încheiat prin „arbitrajul” de la Viena, din 30 august 1940, şi restabilirea frontierei existente la 1 ianuarie 1938 între România şi Ungaria.

http://andydal.blogspot.com/2008/10/consecintele-dictatului.html