Iasiul Vechi

Copou - Din punct de vedere istoric, zona s-a dezvoltat în sus de uliţa Podul Hagioaiei, începând din secolul al XVIII-lea, cuprinzând trei părţi: Muntenimea de Jos, Muntenimea de Mijloc şi Muntenimea de Sus. Astăzi are ca ax principal bulevardul Carol I (denumit neoficial de localnici şi Bulevardul Copou). Cartierul este o parte istorică importantă a oraşului, cu case vechi şi spaţii verzi, reprezentând una dintre cele mai căutate zone rezidenţiale din Iaşi.





Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi a fost fondată la data de 26 octombrie 1860. Universitatea este continuatoarea simbolică a vechii Academii domneşti din Iaşi, înfiinţată de Vasile Lupu, în 1642. În mod direct, ea se trage din Academia Mihăileană, creată la 1834 de Mihail Sturza. În noua sa formă, ea a fost inaugurată la 7 noiembrie 1860 (26 octombrie stil vechi), în prezenţa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, al cărui nume îl poartă acum.



Gara Iasi - În data de 21 septembrie 1868 era semnat şi adoptat actul pentru construirea căii ferate Suceava - Roman care urma să aibă şi ramnificaţie la Iaşi. La inceput staţia avea o lungime de 1.000 metri. Inaugurarea oficilă a gării a avut loc în anul 1870 odată cu deschiderea circulaţiei feroviare între Paşcani şi Iaşi. În prezent gara din Iaşi este modernizată.



Statuia Domnitorului Cuza - Iniţiativa ridicării unui monument în cinstea lui Cuza Vodă a aparţinut boierului Grigore Ghica-Deleni, urmaş al unei mari familii boiereşti cu moşii prin zona Hârlăului, "clasă ce nu avusese temeiu - după cum mărturiseşte A.D. Xenopol - de a fi mulţumită de domnia acestuia". Acesta citise opera lui Xenopol dedicată marelui domnitor, supă cum reiese din scrisoarea boierului către Xenopol, scrisă la începutul secolului al XIX-lea.
A.D. Xenopol scria în "Istoria ideilor mele" că iniţial "subscripţia mergea foarte slab, deoarece era combătută de guvernul liberal, sub D. Sturdza, cel mai mare duşman al lui Cuza Vodă". Dimitrie A. Sturdza fusese anterior secretar particular al domnitorului, devenind apoi membru al grupului liberal condus de Ion C. Brătianu. Nici apelul făcut de către Grigore Ghica-Deleni pe lângă rege nu a avut succes, acesta sfătuindu-l să nu mai ceară bani de la stat pentru statuie şi să facă o donaţie privată.
Succedarea la putere a guvernului conservator nu a fost de mai bun augur pentru realizarea statuii, guvernul dispunând suspendarea subscrierii. "Se înredăcinase în gândul publicului că ridicarea unui monument întemeietorului României moderne era rău văzută de curte şi palat", scria Xenopol. Astfel, în timp de 6 ani de subscrieri, s-au adunat abia 70.000 de lei.
Statuia lui Cuza Vodă a fost contractată cu sculptorul italian Raffaello Romanelli (1856-1928). După cum povesteşte Xenopol, "norocul vru ca sculptorul italian, căruia comitetul se adresase pentru a executa statuia, să fie artist tot atât de mare, pe cât de desinteresat. El primi a executa monumentul pentru un preţ care depăşea cu puţin suma adunată". Romanelli era un sculptor agreat de Curtea Regală a României, el executând înainte şi Bustul regelui Carol I de la Castelul Pelişor.
Autorităţile au continuat să pună piedici în calea realizării monumentului, refuzând să permită amplasarea statuii în Piaţa Unirii şi oferind piaţeta din faţa actualului hotel Continental. Profesorii ieşeni Nicolae Iorga, A.D. Xenopol şi A.C. Cuza au mobilizat tineretul universitar, provocând o „mică revoluţie" pentru obţinerea amplasamentului din faţa „hanului Petru Bacalu", unde, pentru prima dată, s-a jucat „Hora Unirii".
În cele din urmă, cu prilejul audienţei din anul 1910 a lui A.D. Xenopol la regele Carol I, soţia lui A.D.Xenopol a reuşit să-l înduplece pe monarh să subscrie şi el pentru construirea monumentului cu suma de 20.000 de lei "spre marele necaz al partidului liberal". Astfel, autorităţile locale au acceptat montarea statuii în Piaţa Unirii.
Statuia lui Alexandru Ioan Cuza a fost dezvelită la data de 27 mai 1912 în prezenţa regelui Carol I, a principilor Ferdinand şi Carol. Regele Carol I a rostit cu acest prilej următoarele cuvinte: „Primul rege al României îşi îndeplineşte o sfântă datorie către primul Domnitor al ţărilor surori unite, aducând în faţa acestui monument prinosul de cinstire ce se cuvine memoriei lui Cuza Vodă, care vă rămâne de-a pururi nestinsă în amintirea poporului"







Teatrului Naţional Iasi - Construită în Iaşi, pe locul vechii primării, între anii 1894 şi 1896, clădirea Teatrului Naţional este considerată a fi cel mai vechi şi cel mai frumos lăcaş de acest gen din ţară.
Planurile clădirii aparţin celebrilor arhitecţi vienezi Fellner şi Helmer, ce au proiectat construcţii similare din Viena, Praga, Odessa, Zürich.
Inaugurată odată cu teatrul, uzina electrică a acestuia a marcat începutul iluminatului electric la Iaşi.
În anul 1956, cu prilejul aniversării a 140 de ani de la primul spectacol în limba română, teatrul ieşean primeşte numele marelui poet, dramaturg şi om de cultură Vasile Alecsandri (1821 - 1890).
Clădirea Teatrului Naţional este o veritabilă bijuterie arhitectonică adăpostind adevărate monumente de artă: Cortina pictată în 1896 de meşterul vienez M. Lenz şi terminată de unul din discipoli, prezintă în centru o alegorie a vieţii, cu cele trei vârste, iar în dreapta, alegoria Unirii Principatelor Române (Moldova, Transilvania şi Ţara Românească); Cortina de fier, pictată de Al. Goltz, cu motive ornamentale dispuse simetric, separă etanş scena de restul sălii; Plafonul pictat de Al. Goltz, în culori pastelate, reprezintă alegorii paradisiace, fiind ilustrat cu nimfe şi îngeri şi încadrat în stucatura rococo; Candelabrul din cristal de Veneţia cu 109 becuri.
În prezent, această clădire găzduieşte şi Opera Română.



http://neitherman-sblog.blogspot.com/2009/02/iasi-ul-vechi.html

Niciun comentariu

Un produs Blogger.