România în Al-2-lea Război Mondial

Agravarea situatiei internationale in a doua jumatate a anului 1939 a afectat serios si tara noastra. Pactul Ribbentrop-Molotov a fost primit la Bucuresti cu foarte mare neliniste, iar la 1 septembrie 1939, cand a izbucnit razboiul, Romania s-a declarat neutra. Asasinarea primului ministru Armand Calinescu de catre legionari, la 21 septembrie 1939, a complicat si mai mult lucrurile. Carol al II-lea a ordonat o represiune sangeroasa a miscarii legionare. Dupa infrangerea rapida a Poloniei, succesele militare ale Germaniei au continuat si in prima jumatate a anului 1940. Capitularea Frantei in vara anului 1940 a dus la prabusirea sistemului de aliante externe ale Romaniei. Situatia s-a agravat, deoarece Stalin s-a hotarat sa puna imediat in aplicare planul de anexari teritoriale pe seama statelor invecinate. Ungaria si Bulgaria, apropiindu-se mai devreme de Germania, sperau sa obtina si ele modificarile teritoriale pentru care facusera multa propaganda.
In primavara anului 1941 Romania a refuzat sa participe la agresiunea nazista contra Iugoslaviei si Greciei. La finele lui 1941 si inceputul anului urmator a intervenit starea de razboi cu Marea Britanie, Statele Unite ale Americii si aliatii lor, pe fondul participarii tot mai intense a tarii noastre la Razboiul din Rasarit. Romania lua parte la razboi pentru a obtine eliberarea teritoriilor romanesti ocupate in 1940 de catre sovietici. La 30 noiembrie 1941, guvernul britanic a adresat, prin intermediul legatiei sale de la Bucuresti, un ultimatum autoritatilor antonesciene, prin care cerea ca, pana la 5 decembrie, sa opreasca operatiile militare pe frontul impotriva U.R.S.S. In raspunsul sau Ion Antonescu a reamintit Londrei ca, prin participarea sa la razboi, Romania urmarea doar « legitima aparare in fata agresiunii ruse inceputa in 1940 ». La 6 decembrie 1941 a intervenit starea de razboi intre Romania si Marea Britanie. Intr-o scrisoare, Ion Antonescu afirma ca « Romania primeste aceasta provocare, avand credinta nazdruncinata ca luptand impotriva comunismului slujeste nu numai crezul national…dar… civilizatia insasi de care Marea Britanie nu poate fi straina ». Intre 8 si 11 decembrie 1941 i-au declarat razboi tarii noastre si Canada, Noua Zeelanda, Australia, Uniunea Sud-Africana. La insistentele Germaniei, Romania a declarat razboi Statelor Unite ale Americii la 12 decembrie 1941, dar raspunsul american nu a survenit decat in iunie 1942.
La 12 iunie 1941 generalul Ion Antonescu a fost invitat de Hitler la Munchen, unde i s-a prezentat planul de operatii militare Barbarossa, ce avea drept scop distrugerea Uniunii Sovietice. La 22 iunie 1941 Romania a luat parte, alaturi de Germania si aliatii sai, la atacul contra statului sovietic. La chemarea lasata de general : « Va ordon : treceti Prutul ! », armata romana a intrat in razboi pentru a readuce la trupul tarii provinciile smulse de sovietici in vara tragica a anului 1940 – Basarabia, nordul Bucovinei si tinutul Hertei. Pe frontul de sud actionau Armata a 3-a Romana (generalul Petre Dumitrescu) si Armata a 4-a Romana (generalul Nicolae Ciuperca) alaturi de Armata 11 germana, comandata de generalul Eugen von Schobert. Au mai participat Aeronautica cu 672 de avioane si Marina Militara cu 39 nave de lupta.
Avand ca suport dorinta de a-I elibera pe fratii din Basarabia si Bucovina de Nord, militarii romani au luptat cu eroism, asa incat, in 5 iulie 1941, a fost eliberat orasul Cernauti, iar la 16 iulie, orasul Chisinau. In aceste lupte armata noastra a inregistrat 4 112 morti, 12 120 raniti si 5 506 disparuti. La 27 iulie 1941 teritoriile romanesti rapite de U.R.S.S. au fost reintegrate in granitele Romaniei, armatele noastre atingand linia Nistrului pe toata lungimea granitei.
Dupa eliberarea Basarabiei si Bucovinei de Nord, s-a pus intrebarea : « Pana la Nistru sau si dincolo ? » La 18 iulie 1941, Iuliu Maniu, presedintele Partidului National Taranesc, dupa ce aprecia actiunile armatei romane pana la Nistru si-l asigura pe generalul Ion Antonescu de recunostinta « vesnica » a tarii, specifica : « Trebuie sa crutam armata noastra pentru scopurile noastre romanesti, care sunt multe si mari si de tragica actualitate pentru foarte apropiate vremuri ».
La 6 august 1941, in cadrul intrevederii cu Ion Antonescu de la Berdicev (Ucraina), Hitler I-a cerut ca Armata Romana sa actioneze pe directia Odessa – Peninsula Crimeea. Totodata, a incredintat Romaniei administratia Transnistriei. La 21 august Ion Antonescu a fost ridicat la gradul de maresal al Romaniei. Fortele miliate romanesti au desfasurat, ulterior, lupte grele la Odessa, in Crimeea si Caucaz. In confruntarile de la Odessa, Armata a 4-a Romana a pierdut aproape 18 000 soldati, a inregistrat cca. 11 400 disparuti si 63 300 raniti. Orasul a fost cucerit la mijlocul lunii octombrie 1941, dupa care unele unitati au fost retrase in tara pentru refacere. In iulie 1942 a fost cucerit Sevastopolul.

La 25 iunie 1942, Rene Wech, ministrul Elvetiei la Bucuresti, aprecia ca pierderile armatei romane in Rasarit erau de 6 000 ofiteri, 2 600 subofiteri si 149 000 soldati, din care 70% erau totusi recuperabili. In cadrul inclestarii de la Stalingrad (iulie 1942 – februarie 1943), 26 divizii romanesti au luptat alaturi de fortele Axei. Ele au inregistrat insa grave pierderi – 156 000 morti, disparuti si prizonieri. Armata a 3-a Romana s-a aflat in incercuire alaturi de trupele germane, italiene si maghiare. In anii 1943 – 1944, fortele romane au sustinut, in continuare, lupte grele in Cuban, pentru apararea Crimeei si Basarabiei.

Continuarea razboiului dincolo de Nistru a complicat si relatiile cu Anglia si Statele Unite ale Americii cu care Romania a intrat in stare de razboi in decembrie 1941 si respectiv iunie 1942. Desi Antonescu a declarat ca nu se afla in razboi decat cu Rusia, antrenarea tarii dincolo de Nistru a avut consecinte grave pentru poporul roman, atat in momentul razboiului cat si in perspectiva. In martie 1944, trupele rusesti au atins Nistrul, iar la inceputul lunii aprilie au patruns in nordul Moldovei. Pana la aceasta data Romania pierduse deja aproape 1 million de oameni in razboi. Era evident ca Germania nu mai putea castiga razboiul, iar Romania trebuia sa gaseasca solutia salvarii sale.

Actul de la 23 august si urmarile sale

Fata de dezastrul care ameninta Romania in primavara anului 1944, gruparile politice care se opuneau razboiului si regimului au inceput sa actioneze. Ofensiva Armatei Rosii a facut ca fortele politice democratice din Romania sa accepte colaborarea cu Partidul Comunist. In iunie 1944 s-a constituit Blocul National Democrat, format din P.N.L., P.N.T., P.S.D. si P.C.R. Au fost contactati regele Mihai, precum si unii reprezentanti ai armatei. Scopul reunirii acestor forte a fost scoaterea Romaniei din razboi.
La 20 august 1944, sovieticii au declansat ofensiva pe linia Iasi – Chisinau si evenimentele s-au precipitat. In numai doua zile, acestia au propus o puternica spartura in linia de aparare din Moldova. Germanii, cu acordul lui Antonescu, au hotarat sa continuie rezistenta pe linia Focsani – Namoloasa – Galati. Regele Mihai si reprezentantii B.N.R. au decis atunci arestarea lui Antonescu in cazul in care acesta refuza scoaterea Romaniei din razboi. In ziua de 23 august 1944, chemat de urgenta la Palat, Antonescu a fost arestat in biroul regelui. Rand pe rand au fost retinuti si colaboratorii sai. S-a format un nou guvern, condus de generalul Constantin Stanescu, In aceeasi seara s-a difuzat Proclamatia regelui catre tara. Abordandu-l total de Antonescu, armata romana a inceput lupta cu trupele germane si ungare aflate pe teritoriul tarii. In colaborare cu armata sovietica, aflata in mars spre Berlin, pana la 25 octombrie 1944 a fost eliberat intreg teritoriu Romaniei. Ulterior, aramat romana a participat la eliberarea de sub dominatia nazista a Ungariei, a Cehoslovaciei si a unor zone din Austria.
Pe plan militar, actul de la 23 august 1944 a insemnat scurtarea razboiului, ca urmare a pierderii de catre Germania a Carpatilor, a petrolului romanesc si a elibararii cailor spre Balcani si Europa Centrala. Din randul aliatilor, U.R.S.S. a foat principalul beneficiar al iesirii romaniei din razboi. Trupele sovietice au inaintat mult mai usor in Balcani si spre Berlin. Pe plan politic actul de la 23 august a insemnat intrarea Romaniei in sfera de influenta sovietica

http://scriupe.blogspot.com/2009/04/agravarea-situatiei-internationale-in.html