Elena Văcărescu, femeia unei singure iubiri

Elena Vacarescu, mostenitoarea unui ilustru nume, ar fi putut fi regina Romaniei. Daca impotrivirea regelui Carol I n-ar fi fost categorica, iubirea printului mostenitor Ferdinand ar fi incoronat-o 

Anii 1890-1892. Regatul devenea o tara moderna, dupa normele acelor vremuri, dar Casa Regala avea sa treaca in aceasta perioada printr-una din acele "crize ale inimiii ce au insotit istoria Hohenzollernilor in Romania. Cauza? Dragostea patimasa nascuta intre mostenitorul Coroanei, printul Ferdinand, si una dintre domnisoarele de onoare ale Reginei Elisabeta, Elena Vacarescu.  

Sub ocrotirea lui Carmen Sylva 

Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen nascut la 24 august 1865, mostenitor al tronului Romaniei, era unul dintre fiii lui Leopold, fratele Regelui Carol I. Carol si sotia lui, Elisabeta, pierdusera unicul copil, printesa Marioara, in 1874, la varsta de numai 3 ani. In lipsa altor mostenitori, Leopold fusese desemnat succesor al lui Carol, dar in 1880 el renuntase la acest drept in favoarea fiului sau cel mai mare, Wilhelm, pentru ca in noiembrie 1888, sarcina preluarii Coroanei sa ajunga pe umerii unuia dintre fiii mai mici, timidul Ferdinand. 

Acesta vine pentru prima oara in Romania in 1884, apoi se intoarce in tara natala unde isi continua liceul, urmeaza cursurile Universitatii din Lipsca si Scoala Superioara de Stiinte Politice si Economice. Invata cu profesorul V.D. Paun limba, literatura, istoria si geografia romanilor, instruindu-se in acelasi timp si din punct de vedere militar. In 1889 el revine in Romania, purtand de aceasta data greaua misiune de a-i urma la tron unchiului sau, Carol I. Aici o intalneste pe Elena Vacarescu, devenita Prima Favorita a Reginei. Coboratoare din nobila stirpe a boierilor ce il daduse tarii si literaturii pe Ienachita Vacarescu, Elena venise pe lume in 1864, in Bucuresti, in casele situate undeva in zona Dealului Mitropoliei. 

Copilaria si-o petrecuse intre mosia bunicilor de la Falcoi, pe malul drept al Oltului, si Vacarestii din Dambovita. Studiaza la Paris, urmeaza cursuri de filosofie, estetica si istorie in cadrul faimoasei Universitati Sorbona si isi desavarseste arta poetica, spre care dovedea aplecare, cu celebrul Sully Prudhomme, debutand ca poeta in 1886. In 1888 revine in tara si este invitata sa faca parte din suita Reginei Elisabeta, ca domnisoara de onoare. Neconsolata dupa moartea fiicei Marioara, tragedie ce-i va marca intreaga existenta, Regina, ea insasi mare iubitoare de frumos si cuvant, cunoscuta in literatura sub pseudonimul de Carmen Sylva, isi va revarsa afectiunea asupra Elenei. Cele doua devin tot mai apropiate, mai ales in contextul in care Elena incurajeaza incercarile disperate ale Reginei de a lua contact cu spiritul fetei sale disparute, sedintele lor de spiritism devenind bine-cunoscute la Curtea Regala. Ferdinand vede in Elena - care nu era o frumusete ravasitoare, dar avea acel "nu stiu cei al femeii tinere, cultivate, rafinate, misterioase - fiinta care i-ar putea oferi dragostea visata si i-ar intelege nelinistile.  

"Aiasta nu se poate, Maiestate!"

Binecuvantati de Elisabeta, Ferdinand si Elena isi traiesc dragostea si chiar se logodesc in secret. Iar daca lucrurile ar fi evoluat conform dorintelor celor trei, poate ca Romania ar fi avut-o pe Elena Vacarescu regina, in locul Mariei de Edinburgh, sau poate ca Ferdinand nu ar mai fi ajuns rege, preferand sa renunte la tron, cum va face mai tarziu - doar pentru un timp, ce-i drept -Carol al II-lea, fiul sau. Taina relatiei celor doi a fost insa deconspirata si a ajuns la urechile lui Carol I si ale Cabinetului de Ministri, condus in acea vreme de Lascar Catargiu. 

Amanuntele intime ale iubirii tinerilor, notate de Regina in jurnalul sau privat, au fost copiate de una dintre cameristele sale. Asa au ajuns nu doar la Regele Carol I, ci si in presa romaneasca, fiind preluate apoi de publicatiile europene. Un intreg scandal, cu conotatii internationale, se declansase. Eforturile Reginei de a ocroti dragostea celor doi esuase, la aceasta contribuind si atitudinea transanta a primului-ministru Lascar Catargiu, care, in fata fanteziilor privind o posibila casatorie a indragostitilor, a spus fara ezitare, in dulcele grai moldovenesc: "Aiasta nu se poate, Maiestate!".

Si nu se putea, pentru ca statutul Casei Regale nu admitea o casatorie lui Ferdinand decat cu o femeie apartinand unei case domnitoare din Europa. Dragostea lui Ferdinand si a Elenei era retezata brusc si dureros. Elena a fost pur si simplu exilata in Franta, Ferdinand a plecat la castelul din Sigmaringen amenintand cu sinuciderea si insasi regina Elisabeta a fost trimisa, drept pedeapsa, la resedinta familiei sale din Neuwied.  

Prima femeie primita in Academie 

La scurt timp dupa stoparea idilei, Ferdinand se va casatori, in decembrie 1892, cu Maria de Edinburgh, nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii, dar si a Tarului Alexandru al II-lea al Rusiei, urmand sa-si asume, cu demnitate, dupa cum o vor arata anii, dificila misiune de rege al Romaniei, intre1914 si 1927. Stabilita la Paris, Elena Vacarescu va deveni o figura marcanta a culturii romanesti si franceze, salonul ei literar cunoscand gloria unor nume precum Victor Hugo, Anatole France sau Leconte de Lisle. 

Va scrie numeroase volume de poezii, proza, memorialistica si culegeri de literatura populara romaneasca. Notorietatea de care ajunge sa se bucure o face sa devina membru al delegatiei romane la Conferinta de Pace de la Paris, ce a urmat Primului Razboi Mondial, apoi al comitetului de conducere al Comisiei de Cooperare Intelectuala din cadrul Societatii Natiunilor, viitoarea ONU. In 1925 este primita in randurile Academiei Romane, fiind prima femeie care beneficiaza de aceasta onoare, iar doi ani mai tarziu va fi rasplatita si cu Legiunea de Onoare de catre presedintele Frantei. 

Cu toate ca a fost suspectata de ambitia de a deveni regina cu orice pret, interpretandu-se astfel acceptarea iubirii sincere a lui Ferdinand, timpul a demonstrat ca a fost mai mult decat atat. Elena Vacarescu va muri in 1947, fara a se fi casatorit vreodata, iar corespondenta cu Ferdinand a continuat - chiar si dupa despartirea lor - aproape pe toata perioada vietii acestuia. In 1959, osemintele Elenei au fost aduse in Romania, unde au fost reinhumate in cripta familiei Vacarescu din Cimitirul Bellu. Adica acasa, asa cum se cuvenea unei femei care ar fi putut fi regina Romaniei.