Cum au trăit românii în timpul regalităţii

Primul rege al României, Carol I şi-a început oficial domnia în aprilie 1866. A fost întemeietorul dinastiei Hohenzollern-Sigmaringen, care va conduce ţara până în 1947, când a fost proclamată Republica Populară Română. Domnia lui Carol I a durat până în septembrie 1914, timp de 48 de ani, fiind cea mai lungă din întreaga istorie a statelor române. În anul 1881, este adoptată titulatura de Casa Regală a României.

Regele Carol I al României

În timpul lui Carol I, principatele române capată notorietate în Europa, câştigându-şi independenţa după războiul cu Imperiul Otoman din 1877-1878. Tot în perioada domniei lui Carol I, în 1913, în urma celui de-al doilea război balcanic, terminat prin Tratatul de la Bucureşti, din 1913, România obţine partea de sud a Dobrogei, Cadrilaterul.

Carol I s-a implicat activ în procesul de modernizare al ţării. Astfel în anul 1869 se construieşte prima cale ferată: Bucureşti – Giurgiu. Pînă în 1878 reţeua de cale ferată ajunge la 1.300 km, fapt ce a ajutat la susţinerea Războiului de Independenţă. După recuperarea Dobrogei, Carol I susţine proiectul construirii podului de peste Dunăre, de la Cernavodă.

În ciuda unei dezvoltări rapide a infrastructurii, Principatele Române rămân un stat slab dezvoltat, în raport cu majoritatea statelor din Europa. Economia se baza în cea mai mare parte pe agricultură, ce asigura aproape 80% din exporturile ţării. Schimurile comerciale ale României se intensifică, astfel încât exporturile de grâu din perioada 1896 – 1900 cresc cu 189% faţă de 1862 – 1866, iar cele de porumb se majorează cu 283%.

Regele Ferdinand al României

Marea Unire de la 1 Decembrie se înfătuieşte sub domnia lui Ferdinand I. Primul Război Mondial a afectat profund economia naţională, dar care îşi revine rapid, mai ales că piaţa internă se majorase substanţial. Prin reforma agrară din 1922, se împroprietăresc ţăranii, prin exproprierea a 66% din marile moşii. Desfiinţarea marilor exploataţii agricole conduce la diminuarea producţiei la nivel naţional. În schimb industria se dezvoltă rapid, mai ale sub guvernele liberale care au susţinut politica “prin noi înşine”. Totuşi, agricultura rămâne sectorul cel mai important al economiei naţionale. În timpul crizei din 1929 ţărănimea este puternic afectată de scăderea preţurilor la cereale. Atfel, în 1931 comparativ cu 1929, preţul grîului a scăzut cu 75%, cel al orzului cu 75%, iar la ovăz diminuarea a fost de 74%.

După marea criză, România îşi măreşte ritmul de dezvoltare economică.

Regele Carol al II-lea al României

Anul 1938 este considerat an de vârf al dezvoltării economiei României din perioada interbelică. Însă în comparaţie cu alte state europene ne clasam, la fel ca şi acum pe unele dintre ultimele locuri.

În anul 1938, cand era condusa de Carol al II-lea, România avea un venit naţional pe locuitor de 76 dolari, situându-se pe locul 18 dintre 20 de state europene, doar înaintea Bulgariei şi Serbiei. În schimb, ponderea populaţiei active era de 58,4% din total, ceea ce ne plasa pe primul loc din Europa. Însă în timp ce în Germania 35,4 din populaţia ocupată era angajată în industrie şi în Franţa 27,5%, la noi doar 7,2% lucra în industrie.

forbes.ro