O urare pentru o Românie naţională, reîntregită, demnă şi europeană: Trăiască Regele!
În această zi de sărbătoare, 10 mai - Ziua Naţională a Regatului României, ne reafirmăm loialitatea faţă de Majestatea Sa Regele Mihai I al României şi ne exprimăm nădejdea că într-un viitor apropiat, prin mila lui Dumnezeu şi voinţa Neamului nostru, vom avea binecuvântarea de a fi martori ai renaşterii Regatului României. Trăiască Regele!
Mulţi, foarte mulţi dintre noi am „învăţat” la şcoala comunistă că Monarhia şi Regele au fost expresia politică a „claselor exploatatoare”, că Regii României nu au avut vreo contribuţie la înfiinţarea şi dezvoltarea Statului Român, că Actul de la 23 August 1944 a fost ”marea operă revoluţionară” a PCR, că Regele a plecat din ţară de bunăvoie şi cu un tren plin de averi etc.
Minciunile propagandei comuniste le-am redescoperit şi în mintea şi spusele unor personalităţi politice postdecembriste, de la Ion Iliescu care ne ameninţa, prin vocile propagandiştilor FSN, că „vine Regele cu moşierii şi industriaşii şi ne fură ţara”, până la Traian Băsescu care a avut tupeul şi mojicia să-l facă trădător de ţară pe Regele Mihai I şi să-l elogieze pe Mareşalul Antonescu, judecat şi condamnat pentru crime de război. Istoria reală şi prezentă ne-a dovedit că nu Regele a venit să fure ţara, ci baronii ”roşii” ai FSN - în toate formele de evoluţie politică a acestei caracatiţe comunisto-securiste - nu Regele a trădat pe români, ci clasa politică post-decembristă ale cărei rădăcini se află adânc înfipte în tenebrele eşaloanelor 2 şi 3 ale PCR şi Securităţii.
Totuşi, lăsându-i în plata lui Dumnezeu pe neocomuniştii trădători de Neam şi Ţară, căci nu despre ei doresc să vă vorbesc, să reamintim celor tineri care este ADEVĂRATA ZI NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI.
Ziua naţională a României a fost ziua de 10 Mai pentru foarte mult timp, adică în perioada 1866-1947. Originea acestei sărbători naţionale şi de stat este ziua de 10 Mai 1866, când Prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus jurământul în faţa Adunării Reprezentative a Principatelor Române Unite. În această zi, Prinţul Carol a intrat în Bucureşti, fiind întâmpinat cu entuziasm de câteva mii de bucureşteni. La Băneasa, oficialităţile oraşului i-au înmânat cheia de aur a Capitalei, iar pe Dealul Mitropoliei, Prinţul Carol a primit binecuvântarea Mitropolitului Ungro-Vlahiei. În jurământul rostit în limba franceză, Prinţul Carol şi-a asumat public loialitatea faţă de Statul Român şi Naţiunea Română: „Jur de a fi credincios legilor ţării, de a păstra religiunea României precum şi integritatea teritoriului ei, şi de a domni ca domn constituţional”.
Tot Prinţul Carol a proclamat, la 10 Mai 1877, în faţa Parlamentului independenţa de stat a României. În ziua de 14 martie/26 martie 1881, camerele reunite ale Parlamentului României au votat transformarea ţării din Principat în Regatul României, iar în ziua de 10 mai 1881, ziua naţională a statului român a fost sărbătorită pentru întâia oară, cu fast, bucurie şi participarea a zeci de mii de români la momentele festive organizate în Capitală.
Majestatea Sa Carol I, Rege al României şi Principe de Hohenzollern-Sigmaringen a domnit 48 de ani şi a dăruit Naţiunii Române şi Statului Român binecuvântarea unor fapte de arme şi acţiuni politice care au reaşezat Naţiunea noastră în rândul celor mai importante naţiuni europene. În timpul domniei lui Carol I a fost obţinută independenţa de stat, a fost redresată economia, au fost înfiinţate numeroase instituţii publice specifice unui stat modern şi a fost întemeiată dinastia regală a României. A fost primul Rege din dinastia Hohenzollern-Sigmaringen, dinastie care a fost transformată de Majestatea Sa Regele Ferdinand I ”Întregitorul”, în Casa Regală a României şi care va conduce ţara până la abdicarea forţată a Majestăţii Sale Regele Mihai I al României şi instaurarea dictaturii comuniste, sub forma Republicii Populare Române, în nefastul an 1947.
Dacă facem apel la cifrele statistice, vom afla că evoluţia economică şi socială a Statului Român în primii ani de Monarhie Constituţională a fost una de progres şi prosperitate. Astfel, produsul social în Statului Român crescut „în anul 1912 faţă de anul 1859 - adică în 53 de ani - de 3,8 ori şi de aproape două ori faţă de 1900, iar venitul naţional a înregistrat o creştere de 3,2 ori şi, respectiv de 1,8 ori. Totodată, populaţia ţării a crescut de la 7286,0 mii locuitori în 1859, la 12767,9 mii de locuitori în 1912”.
Tot statistic vom observa că a existat o evoluţie pozitivă a economiei româneşti şi în perioada 1912 - 1938. Astfel, dacă în 1912 produsul social valora 1.397 milioane dolari, în anul 1938 se înregistra valoarea de 2.226 milioane de dolari, adică o creştere de 159,3%. Venitul naţional înregistrat în 1912 era de 954 milioane de dolari, iar în 1938 se înregistra suma de 1.088 milioane de dolari, adică o creştere de 114%. Progresul economic a avut efecte pozitive şi asupra sporului de populaţie, care a crescut de la 12.767,9 mii locuitori în 1912, la 15.601,0 mii locuitori în 1938.
În propaganda comunistă şi neocomunistă îndreptată împotriva Monarhiei Constituţionale se regăseşte şi mitul că Regatul României a fost înglodat în datorii şi în prag de faliment. Statistica ne arată că în anul 1933, la finalul Marii Crize, datoria externă a României era de 512,44 milioane dolari, cu o presiune de 27,47 dolari pe cap de locuitor, iar la sfârşitul războiului, în 1945, datoria externă era de 744,05 dolari, inclusiv obligaţiile de armistiţiu, daunele pe care urma să le plătească România către URSS, cu o presiune de 47,27 dolari pe cap de locuitor.
În Republica România a începutului de secol XXI, datoria Statului Român a urcat, în 2012, la 37,8% din Produsul Intern Brut. La sfârşitul anului 2012, datoria externă publică a României se ridica la 22,2 miliarde de euro - din 97,7 miliarde de euro datorie externă, restul până la acest total aparţinând ca datorie sectorului privat - cu o presiune de 4.570 de euro pe cap de locuitor.
Cifrele vorbesc de la sine...
În această zi de sărbătoare, 10 MAI - ZIUA NAŢIONALĂ A REGATULUI ROMÂNIEI, ne reafirmăm loialitatea faţă de Majestatea Sa Regele Mihai I al României şi ne exprimăm nădejdea că într-un viitor apropiat, prin mila lui Dumnezeu şi voinţa Neamului nostru, vom avea binecuvântarea de a fi martori ai renaşterii Regatului României. Trăiască Regele!
Pr. Marcel Răduţ Selişte, onorat de Majestatea Sa cu Medalia ”Regele Mihai I” pentru Loialitate
* * *
Nota - Datele statistice au fost preluate din: Romanian Statistical Review nr.6/2013 - ”Produsul social, cheltuielile materiale şi venitul naţional al României în anii 1859, 1900 şi 1912. Comparaţii 1938 faţă de 1912 - Coordonatori dr. Ion Răvar şi dr. Mihai Capătă & colectiv de autori” / Evoluţia economică a României - Cercetări statistico-istorice 1859-1947, Vol.III, autor Victor Axenciuc.
adevarul.ro
Mulţi, foarte mulţi dintre noi am „învăţat” la şcoala comunistă că Monarhia şi Regele au fost expresia politică a „claselor exploatatoare”, că Regii României nu au avut vreo contribuţie la înfiinţarea şi dezvoltarea Statului Român, că Actul de la 23 August 1944 a fost ”marea operă revoluţionară” a PCR, că Regele a plecat din ţară de bunăvoie şi cu un tren plin de averi etc.
Minciunile propagandei comuniste le-am redescoperit şi în mintea şi spusele unor personalităţi politice postdecembriste, de la Ion Iliescu care ne ameninţa, prin vocile propagandiştilor FSN, că „vine Regele cu moşierii şi industriaşii şi ne fură ţara”, până la Traian Băsescu care a avut tupeul şi mojicia să-l facă trădător de ţară pe Regele Mihai I şi să-l elogieze pe Mareşalul Antonescu, judecat şi condamnat pentru crime de război. Istoria reală şi prezentă ne-a dovedit că nu Regele a venit să fure ţara, ci baronii ”roşii” ai FSN - în toate formele de evoluţie politică a acestei caracatiţe comunisto-securiste - nu Regele a trădat pe români, ci clasa politică post-decembristă ale cărei rădăcini se află adânc înfipte în tenebrele eşaloanelor 2 şi 3 ale PCR şi Securităţii.
Totuşi, lăsându-i în plata lui Dumnezeu pe neocomuniştii trădători de Neam şi Ţară, căci nu despre ei doresc să vă vorbesc, să reamintim celor tineri care este ADEVĂRATA ZI NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI.
Ziua naţională a României a fost ziua de 10 Mai pentru foarte mult timp, adică în perioada 1866-1947. Originea acestei sărbători naţionale şi de stat este ziua de 10 Mai 1866, când Prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus jurământul în faţa Adunării Reprezentative a Principatelor Române Unite. În această zi, Prinţul Carol a intrat în Bucureşti, fiind întâmpinat cu entuziasm de câteva mii de bucureşteni. La Băneasa, oficialităţile oraşului i-au înmânat cheia de aur a Capitalei, iar pe Dealul Mitropoliei, Prinţul Carol a primit binecuvântarea Mitropolitului Ungro-Vlahiei. În jurământul rostit în limba franceză, Prinţul Carol şi-a asumat public loialitatea faţă de Statul Român şi Naţiunea Română: „Jur de a fi credincios legilor ţării, de a păstra religiunea României precum şi integritatea teritoriului ei, şi de a domni ca domn constituţional”.
Tot Prinţul Carol a proclamat, la 10 Mai 1877, în faţa Parlamentului independenţa de stat a României. În ziua de 14 martie/26 martie 1881, camerele reunite ale Parlamentului României au votat transformarea ţării din Principat în Regatul României, iar în ziua de 10 mai 1881, ziua naţională a statului român a fost sărbătorită pentru întâia oară, cu fast, bucurie şi participarea a zeci de mii de români la momentele festive organizate în Capitală.
Majestatea Sa Carol I, Rege al României şi Principe de Hohenzollern-Sigmaringen a domnit 48 de ani şi a dăruit Naţiunii Române şi Statului Român binecuvântarea unor fapte de arme şi acţiuni politice care au reaşezat Naţiunea noastră în rândul celor mai importante naţiuni europene. În timpul domniei lui Carol I a fost obţinută independenţa de stat, a fost redresată economia, au fost înfiinţate numeroase instituţii publice specifice unui stat modern şi a fost întemeiată dinastia regală a României. A fost primul Rege din dinastia Hohenzollern-Sigmaringen, dinastie care a fost transformată de Majestatea Sa Regele Ferdinand I ”Întregitorul”, în Casa Regală a României şi care va conduce ţara până la abdicarea forţată a Majestăţii Sale Regele Mihai I al României şi instaurarea dictaturii comuniste, sub forma Republicii Populare Române, în nefastul an 1947.
Dacă facem apel la cifrele statistice, vom afla că evoluţia economică şi socială a Statului Român în primii ani de Monarhie Constituţională a fost una de progres şi prosperitate. Astfel, produsul social în Statului Român crescut „în anul 1912 faţă de anul 1859 - adică în 53 de ani - de 3,8 ori şi de aproape două ori faţă de 1900, iar venitul naţional a înregistrat o creştere de 3,2 ori şi, respectiv de 1,8 ori. Totodată, populaţia ţării a crescut de la 7286,0 mii locuitori în 1859, la 12767,9 mii de locuitori în 1912”.
Tot statistic vom observa că a existat o evoluţie pozitivă a economiei româneşti şi în perioada 1912 - 1938. Astfel, dacă în 1912 produsul social valora 1.397 milioane dolari, în anul 1938 se înregistra valoarea de 2.226 milioane de dolari, adică o creştere de 159,3%. Venitul naţional înregistrat în 1912 era de 954 milioane de dolari, iar în 1938 se înregistra suma de 1.088 milioane de dolari, adică o creştere de 114%. Progresul economic a avut efecte pozitive şi asupra sporului de populaţie, care a crescut de la 12.767,9 mii locuitori în 1912, la 15.601,0 mii locuitori în 1938.
În propaganda comunistă şi neocomunistă îndreptată împotriva Monarhiei Constituţionale se regăseşte şi mitul că Regatul României a fost înglodat în datorii şi în prag de faliment. Statistica ne arată că în anul 1933, la finalul Marii Crize, datoria externă a României era de 512,44 milioane dolari, cu o presiune de 27,47 dolari pe cap de locuitor, iar la sfârşitul războiului, în 1945, datoria externă era de 744,05 dolari, inclusiv obligaţiile de armistiţiu, daunele pe care urma să le plătească România către URSS, cu o presiune de 47,27 dolari pe cap de locuitor.
În Republica România a începutului de secol XXI, datoria Statului Român a urcat, în 2012, la 37,8% din Produsul Intern Brut. La sfârşitul anului 2012, datoria externă publică a României se ridica la 22,2 miliarde de euro - din 97,7 miliarde de euro datorie externă, restul până la acest total aparţinând ca datorie sectorului privat - cu o presiune de 4.570 de euro pe cap de locuitor.
Cifrele vorbesc de la sine...
În această zi de sărbătoare, 10 MAI - ZIUA NAŢIONALĂ A REGATULUI ROMÂNIEI, ne reafirmăm loialitatea faţă de Majestatea Sa Regele Mihai I al României şi ne exprimăm nădejdea că într-un viitor apropiat, prin mila lui Dumnezeu şi voinţa Neamului nostru, vom avea binecuvântarea de a fi martori ai renaşterii Regatului României. Trăiască Regele!
Pr. Marcel Răduţ Selişte, onorat de Majestatea Sa cu Medalia ”Regele Mihai I” pentru Loialitate
* * *
Nota - Datele statistice au fost preluate din: Romanian Statistical Review nr.6/2013 - ”Produsul social, cheltuielile materiale şi venitul naţional al României în anii 1859, 1900 şi 1912. Comparaţii 1938 faţă de 1912 - Coordonatori dr. Ion Răvar şi dr. Mihai Capătă & colectiv de autori” / Evoluţia economică a României - Cercetări statistico-istorice 1859-1947, Vol.III, autor Victor Axenciuc.
adevarul.ro
" Un cap încoronat greu îşi poate afla odihna. "
RăspundețiȘtergereComentariu
Să-şi lase "coroana regalităţii pe "umerii" DIVINITĂŢII şi fi-va liniştit! Ajunge greutatea propriei vieţi, pentru a-şi mai putea asuma şi greutatea vieţii unei ţări! Spiritul nobil se poate exprima în toate aspectele vieţii, ne ştirbit de grosolănia inconjurătoare, având un plus de impact pozitiv direct asupra societăţii!!
Ce ne facem cu mica “povestioară”din BIBLIE în care un anumit popor era condus, prin intermediul unui preot.
Poporul venea la preot, îi prezenta problemele, iar acesta se ruga DIVINITĂŢII să-l lumineze în acele probleme. Primea răspunsul pe care a doua zi îl prezenta celor interesaţi, totul adeverindu-se întocmai! Trecînd pe la multe popoare, oamenii au văzut că aceştia aveau regi şi împăraţi ce conduceau aceste naţii , fapt ce a determinat cererea către preot pentru o asemenea conducere pentru propriul popor.
Preotul s-a rugat timp de 6 zile, în a şaptea primind răspuns afirmativ, însă cu atenţionările de rigoare - faptul că poporul va trebui să asigure tineri pentru armată, taxe, însoţitori înaintea şi în urma celui uns, taxe pentru suită, ascultare faţă de toată camarila etc. etc.etc. etc..
Concluziile ar trebui trase de către cei interesaţi !!
Am uitat să specific faptul că acel popor există şi acum, regalitatea fiind uitată în totalitate din schema de conducere a ţării !
Vorbeste pentru tine.Mi-e sila de prostia romaneasca! Se vede ca ai facut seralul.
ȘtergereMonarhia este un minunat simbol pentru Romania!
In sfarsit avem un loc in lume. Majestatea sa a stat drept in furtuna, amenintat si scuipat de un regim oribil, corupt si prea plecat Moscovei.
Daca nu ai inteles asta........
Totii a-si urmaresc scopurle lor an viata!.
RăspundețiȘtergere