Mesajul Majestății Sale Regelui Mihai I la un sfert de veac de la Căderea Comunismului
Mesajul Majestății Sale Regelui Mihai I la un sfert de veac de la Căderea Comunismului, Palatul Parlamentului, 20 noiembrie 2014
"În anul 1927, la moartea Regelui Ferdinand I, bunicul meu, am fost proclamat Regele României. În cei optzeci şi şapte de ani care au trecut, am fost martorul direct al apariţiei şi prăbuşirii fascismului şi comunismului. Două sisteme criminale, care au lăsat în urmă peste o sută de milioane de victime şi multe milioane de oameni schilodiţi, sufleteşte şi trupeşte.
Viaţa mea a fost o lungă şi loială aşteptare. Aşteptare ca Europa să-şi vină în fire, aşteptare ca România să se reîntoarcă la ea însăşi. Răbdarea poate fi, uneori, o armă împotriva destinului istoric. Aşteptarea şi credinţa. Iubirea şi simţul datoriei.
Dar în lunga mea viaţă am cunoscut şi momente binecuvântate. Dumnezeu a vrut să fiu în prima linie a revenirii ţării mele în familia demnă a naţiunilor libere, prin intrarea României, ca membru deplin, în Uniunea Europenă şi în Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord.
Familia mea şi cu mine am muncit mult în ultimii douăzeci şi cinci de ani de la Căderea Comunismului, pentru o Românie democratică, prosperă, liberă şi demnă. Nu vom înceta să facem acest lucru până la sfârşitul zilelor noastre, convinşi fiind că instituţia Casei Regale este parte a identităţii noastre statale şi naţionale.
Comunismul s-a născut în România în acelaşi an cu mine, în 1921. Acum, după mai bine de nouă decenii, am fericita ocazie să mă adresez vouă, sărbătorindu-i căderea.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Mihai R"
"În anul 1927, la moartea Regelui Ferdinand I, bunicul meu, am fost proclamat Regele României. În cei optzeci şi şapte de ani care au trecut, am fost martorul direct al apariţiei şi prăbuşirii fascismului şi comunismului. Două sisteme criminale, care au lăsat în urmă peste o sută de milioane de victime şi multe milioane de oameni schilodiţi, sufleteşte şi trupeşte.
Viaţa mea a fost o lungă şi loială aşteptare. Aşteptare ca Europa să-şi vină în fire, aşteptare ca România să se reîntoarcă la ea însăşi. Răbdarea poate fi, uneori, o armă împotriva destinului istoric. Aşteptarea şi credinţa. Iubirea şi simţul datoriei.
Dar în lunga mea viaţă am cunoscut şi momente binecuvântate. Dumnezeu a vrut să fiu în prima linie a revenirii ţării mele în familia demnă a naţiunilor libere, prin intrarea României, ca membru deplin, în Uniunea Europenă şi în Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord.
Familia mea şi cu mine am muncit mult în ultimii douăzeci şi cinci de ani de la Căderea Comunismului, pentru o Românie democratică, prosperă, liberă şi demnă. Nu vom înceta să facem acest lucru până la sfârşitul zilelor noastre, convinşi fiind că instituţia Casei Regale este parte a identităţii noastre statale şi naţionale.
Comunismul s-a născut în România în acelaşi an cu mine, în 1921. Acum, după mai bine de nouă decenii, am fericita ocazie să mă adresez vouă, sărbătorindu-i căderea.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Mihai R"
”NIHIL SINE DEO” ca și ”UN DUMNEZEU ÎN CER AVEM ȘI-UN REGE PE PĂMÂNT ” nu au fost simple lozinci. Era un mod de viață. Adevărata Istorie nu minte. România și-a găsit locul meritat în Europa civilizată abia după ce la cârma Statului s-a aflat Carol I ! Scurt ! Acum, poate,” pas cu pas”, vom încerca să ne debarasăm de povara unui trecut care și-a lăsat o amprentă apăsată și vom putea să ne regăsim demnitatea pierdută. TRĂIASCĂ ROMÂNIA .......” în Pace și Onor ! ”
RăspundețiȘtergere