Nume Mari, Radio România Actualități [AUDIO]

Interviu acordat de Alteța Sa Regală Principele Radu jurnalistului George Popescu, emisiunea Nume Mari, Radio România Actualități, 7 mai 2015. Interviul poate fi ascultat aici.

Realizator: Istoria noastră în părţile sale modernă şi contemporană consemnează dinamica evoluţiei societăţii româneşti graţie regilor, care au ştiut să păstreze un echilibru între guvernanţi şi guvernaţi, între deţinătorii puterii politice şi cetăţeni. Poate că uităm prea des că România a sărit din feudalismul întârziat într-un modernism ce nici nu părea deloc aproape de hotarele noastre. Unirea Principatelor a produs sudura voinţelor pentru un ideal naţional, iar principele şi apoi Regele Carol I a consolidat făgaşul pe care se lansase ţară. Majestatea Sa Regele Mihai I a făcut posibilă continuitatea dinastiei şi chiar dacă domnia sa a fost scurtă istoria a consemnat două puncte de reflecţie percepute atât de suveran cât şi de poporul său: au trecut 71 de ani de la Actul de la 23 August 1944 şi 70 de ani de la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Credem că sunt două motive întemeiate pentru a ne cunoaşte propria istorie şi din perspectiva Casei Regale a României, fiind ajutaţi de Alteţa Sa Regală Principele Radu.

Alteţa Voastră Regală, întâi de toate, mulţumim pentru faptul că ne-aţi primit acasă la dumneavoastră şi vă transmitem cele mai bune urări de sănătate şi împliniri din partea Radioului public, a celor care lucrează acolo, ca şi dumneavoastră pentru ţară. Regina Maria scria în însemnările sale că era de-a dreptul cucerită, încântată de prezenţa Principelui Mihai ori ce câte ori îl întâlnea. Grijă, dragostea şi educaţia Reginei pentru micul Principe se regăsesc în personalitatea viitorului Rege.

ASR Principele Radu: Da, în mod categoric, pentru că cel puţin primele două generaţii ale Familiei Regale, reprezentate de Carol-Elisabeta şi Ferdinand-Maria au fost caracterizate printr-un simt al datoriei ieşit din comun. Într-un anume fel, probabil că loialitatea şi simţul datoriei care i-a guvernat pe toţi patru a ţinut loc de legitimitatea dinastică, pe care nu o aveau din naştere. Atât Carol I, cât şi Maria au fost suverani care au ştiut această lecţie. Carol I a şi spus-o în cuvinte. A spus: “Trebuie să te trezeşti în fiecare dimineaţă şi să ceri iertare celor din jurul tău pentru faptul că te-ai născut Principe”. Regina Elena nu putea să nu insufle Regelui Mihai acest simţ al datoriei, această “cale” către serviciul în slujba naţiunii. Nu putea să n-o facă mai întâi pentru că întreaga ei trudă pentru România s-a bazat pe un devotament dus până la extrem, dar şi pentru că ea ştia, de asemenea, că micul principe, născut parcă pentru a salva dinastia, avea nevoie să fie aşa cum îşi dorea ea, fiindcă aceasta era singura şansă că dinastia şi poate chiar statul român să supravieţuiască. Şi istoria avea să-i dea dreptate. Acest copil – devenit tânăr – a pus piciorul în prag la 1944, în ultima clipă, făcând ca noi astăzi să ne întâlnim aici, să vorbim limba română, să ne numim încă România şi să reprezentăm ca societate, ca naţiune, un stat ce – atunci – nu era sigur că va mai există pe lume. Aşa că, da, probabil ca ea a avut un anume fel de intuiţie sau o viziune atunci când a investit în micul ei nepot atât de multă iubire şi de multă grijă. Seamănă mult unul cu altul, paradoxal, pentru că temperamental sunt diametral opuşi, dar îi uneşte această căsătorie cu ţara. A folosit şi Prinicipesa Moştenitoare odată, acum 20 de ani, când ne-am căsătorit, expresia aceasta. A spus: ‘M-am căsătorit şi cu ţara mea’. Aşa au făcut şi ei.

Realizator: Oamenii obişnuiţi, mai cu seama cei din vremurile de azi, sunt încredinţaţi că un rege, printre alte calităţi, deţine şi darul de a fi înţelept, o înţelepciune data de experienţa unei vieţi tumultuoase, plină de sacrificii sau o înţelepciune dobândită prin educaţie şi instrucţie temeinice?

ASR Principele Radu: Probabil că amândouă laolaltă şi atunci când cele două virtuţi, deci materialul cu care te naşti şi cel pe care-l dobândeşti prin educaţie, se contopesc, se pun împreună, poţi avea şansa unui destin precum cel al Regelui actual, care se apropie de 94 de ani şi a început să fie mai bătrân decât toate evenimentele pe care le sărbătoreşte. E mai în vârsta decât NATO, e mai în vârstă decât sfârşitul războiului, e mai în vârstă decât aproape oricine din camera unde intră şi acestea sunt toate mai mult decât valori ale societăţii româneşti, sunt fundamente ale ei. Atunci când societatea are nevoie să se sprijine pe ceva, mai ales la greu, are pe ce. E un noroc aproape, mai mult decât o întâmplare istorică.

Realizator: Ceea ce impresionează la Majestatea Sa Regele Mihai este în primul rând bunătatea şi deschiderea cu care a primit întotdeauna românii, cu care a primit întotdeauna presa. Şi ce mai impresionează în plus este simplitatea cu care spune lucruri grozave, am putea spune. Pe mine m-a impresionat acest lucru şi mi-am dat seama că trebuie să fii crescut în anume fel şi să fi citit anumite cărţi şi să fi vorbit cu oameni importanţi ca să poţi să pui cap la cap şi să gândeşti şi mai ales să exprimi simplu aceste lucruri. Este o virtute pentru Majestatea Sa. Ştiu că şi acum face aşa. Cum vorbiţi cu dumnealui? Va mai spune lucruri noi, mai aflaţi lucruri noi?

ASR Principele Radu: Cred că acestea vin şi de la mama Regelui, de la Regina Elena. Ar fi incomplet să vorbim despre Rege fară să vorbim de mama sa, fiindcă ea este aceea care i-a dat naştere, dar care l-a şi salvat sufleteşte atunci când avea nevoie de ea şi a avut nevoie de ea atât în copilărie, cât şi în adolescenţă. În copilărie, pentru că a fost separat forţat de ea, şi atunci când un copil are nevoie de mama, exact atunci ea nu a fost, lucru care i-a lăsat o urma pentru toată viaţa în inima. Şi pe urmă, mai frumos decât atât, faptul că la 18 ani, când tatăl său a plecat şi generalul Ion Antonescu a fost atât de generos încât să accepte aducerea în ţara a Reginei-mama, ba chiar mai mult decât a acceptat, el a fost cel care a avut iniţiativă, Regina a venit şi în cel mai incredibil mod cu putinţă, într-un continent complet dezechilibrat, cu minţile pierdute, într-o perioadă de carnagiu universal, Războiul Al Doilea Mondial s-a soldat cu peste 70 de milioane de victime, o femeie fără niciun rol constituţional, într-o lume complet masculină, lumea puterii politice, a reuşit nu numai să salveze sute de mii de vieţi, cum au fost de exemplu evreii pe care i-a salvat de la deportare în Transnistria, dar şi-a salvat propria ţară şi propriul fiu, pentru că el, la 18 ani, fără ea nu ar fi putut să treacă prin cei 7 ani prin care au trecut din ’40 până în ’47. Deci de asta spun că e imposibil de vorbit despre măsura aceasta, simplitatea Regelui, fără a vorbi despre mama lui, care i-a inoculat aceste calităţi. Da, Majestatea Sa are încă şi astăzi lucruri noi pe care le spune şi cred că acest lucru se întâmplă pentru că în modestia sa uneori peste măsură nu ajunge atunci când îţi vorbeşte despre un subiect să îl ducă până la capăt, fiindcă nu îi place să vorbească despre el atât de mult. Deci întotdeauna rămâne un anume lucru pe care el poate l-a considerat obişnuit şi care de fapt e excepţional şi pe care nu l-a spus pentru că i-a fost jenă să îi deranjeze pe ceilalţi cu… Am mai întâlnit o dată o persoană asemănătoare, o foarte distinsă româncă, Ioana Berindei, care a murit de câtăva vreme şi care la un dineu al Majestăţii Sale la care a fost invitată şi stătea lângă mine a spus că a făcut toţi cei patru ani de închisoare în pantofi de vară şi o spunea că şi cum îşi cerea iertare că te împovărează cu lucruri care nu interesează pe nimeni, care nu sunt vina ta, era ca un fel de scuză că există. E probabil o generaţie care a fost educată aşa.

Realizator: Cu ajutorul arhivelor sonore ale Radioului, ne putem imagina un crâmpei din viaţa Regelui Mihai. De exemplu, la depunerea jurământului militar ca sublocotenent în anul 1937, lângă Sighişoara. Regele Mihai: În numele lui Dumnezeu Atotputernic, eu, sublocotenentul Mihai, Mare Voievod de Alba Iulia, jur credinţă Majestăţii Sale Regele Carol al II-lea, supunere legilor şi îndatoririlor militare în orice ocaziune, atât în timp de pace, cât şi în timp de război. Aşa să îmi ajute Dumnezeu!

Realizator: Partidele parlamentare, cu excepţia cunoscută, au arătat după 23 august 1944 tot sprijinul pentru monarhie, pentru MS Regele Mihai. Cum se definea această popularitate a regelui Mihai prin gestul foarte îndrăzneţ de la 23 august, prin tinereţea sa, prin hotărârea să şi a grupului de consilieri, ori a fost vorba de o încredere nelimitată din partea poporului său?

ASR Principele Radu: Aici este probabil o împărţire a meritelor, în măsură egală între naţiune, suveran şi clasa politică. Toţi au avut merite în a construi această simbioză formidabilă între naţiune şi Coroană. Să începem cu regele. Beneficia în primul rând de un răsunător trecut – Carol I şi Ferdinand au fost doi suverani exemplari. Aşezaţi în fruntea oricărei ţari din această lume ar fi făcut o ţară prosperă şi cuceritoare. Au avut sansa istorică să ajungă suveranii României, care nu era o ţară nici prea mare nici prea mică nici excesiv de norocoasă, dar nici prea ghinionistă, şi şi-au făcut datoria fiind probabil mult, fiecare dintre ei, peste epoca lui. Amândoi au avut merite istorice care au depăşit condiţia pe care o avea în acel moment statul român. Dar a avut Regele Mihai în afară de aceasta moştenire formidabilă de la cei doi şi o proprie calitate de lider, cum spune principele de Wales – spune că Regele Mihai are un fel de stofă de om de stat, îl vezi când intră pe uşă, fără să facă ceva special pentru aceasta. Dar este şi meritul clasei politice. A fost o clasă politică plină de contraste, cu o mulţime de oameni care nu se potriveau temperamental, cu o mulţime de oameni egoisi, cu o mulţime de oameni suficienţi, unii dintre ei vanitoşi. Istroria conseamneaza o mulţime de abateri de la regulă, dar un lucru sigur i-a caracterizat: erau patrioţi, voiau binele ţării şi ştiau că nu se poate construi binele ţării fără o puternică personificare a statului printr-un om pe care oamenii să îl creadă. Aceasta nu putea să fie în persoană unui domn Popescu sau Ionescu, trebuia să fie în persoana cuiva care are o aură ce depăşeşte sfera politică. Şi în al treilea rând, naţiunea, care i-a oferit de la început încredere, iubire şi îl considerau toate generaţiile, inclusiv cele foarte tinere care au ajuns să înfunde puşcăriile din cauză că demonstrau pentru rege, îl percepeau ca pe o sursă de mândrie. Erau mândri ca el există, şi această încredere, această iubire pe care naţiunea întreagă i-o acorda era de fapt mai mult decât avea nevoie, era o legitimitate absolută care depăşea puterea votului. Ce e curios, ca acelaşi lucru se petrece în 2015. Într-o clasă politică şi într-un mediu democratizat unde singurul lucru care contează e votul, vine o tânără generaţie urmată ulterior şi de celelalte vârste care îl reaşază pe rege şi pe familia lui pe locul care trebuie, prin iubirea lor. /../sus către locul, pe piedestalul pe care regele normal trebuia să îl ocupe prin simpul fapt că îl iubesc, cred în el, îi acordă încredere şi asta forţează şi vârful piramidei – intelectualii, oamenii politici, cei cu bani – să înceapă şi ei la rândul lor să ia în considerare această avuţie naţională pur şi simplu pentru că nu îşi pot permite să o ignore, fiindcă de la baza ea este susţinută ca un jet de apă, ca o presiune care vine de jos în sus. E curios cum se repetă istoria fără să fie la fel, fără să se repete identic.

În ultimii ani au ieşit la suprafaţă şi s-au difuzat foarte mute filme de arhivă în care Majestatea Sa, tânăr, impozant, apare în faţa oamenilor politici ai vremii. Mă întrebam dacă v-a povestit vreodată cum se simţea atât de tânăr pe lângă acei oameni în vârsta şi cu foarte multă experienţă şi cum reuşea să îşi spună cuvântul?

ASR Principele Radu: Cred că aici a jucat un rol important faptul că regele a fost în această poziţie de viitor suveran încă de la naştere. Şi de când îşi aminteşte de el ca fiinţă umană, cum avem cu toţii amintiri de la vârsta de 5 ani poate 4 ani, unii dintre noi îşi aduc aminte de primele imagini, 7 ani, 6 ani, el de când îşi aduce aminte de aceste imagini era ce este astăzi. adică regele. Deci toţi acei oameni în vârstă, copil fiind, îl tratau cu un anume fel de respect şi cu un anume fel de distantă pe care a avut-o încă de la naştere. Aşa că, presupun, la adolescenţă sau când a ajuns tânăr sau la maturitate nu era ceva atât de neobişnuit că e atât de tânăr fată de cei cu care vorbeşte. Pe de altă parte, Majestatea Sa are ceva formidabil în felul în care e construit. El niciodată nu lasă să se vadă faptul că cel pe care îl are în faţă îl preţuieşte mai puţin sau nu îi acordă atâta respect. Nici nu va spune niciodată nimic urât despre nimeni, nici măcar despre Gheorghu Dej şi despre Groza, nici macat acum la 93 de ani nu vorbeşte urât despre ei niciodată şi când îl întrebi de trei ori şi îl forţezi să dea un răspuns, spune că îi pare rău că oamenii ajung să se coboare atât de jos. Atât. Asta a fost tot ce am putut să scot de la el despre Petru Groza. şi a mai fost ceva curios, să vedeţi, la Geneva o dată a venit într-o împrejurare publică, unde fiul lui Petru Groza, un domn în vârstă, foarte modest şi modest îmbrăcat şi modest ca atitudine, şi s-a dus la Majestate aşa, puţin… aşa, ca un fel de… cerându-i iertare, spunându-i că doreşte să-i prezinte omagii şi că destinul a vrut ca el să fie fiul lui Petru Groza şi că doreşte să-i spună cât de mult îl admiră. Cineva din suita Majestăţii Sale s-a purtat nepoliticos cu acest domn şi regele s-a supărat teribil să vadă un act de impoliteţe. A spus întâi şi întâi ca acest domn din faţa noastră n-are nici o vină, că nu poate să răspundă un copil pentru părinţii lui şi în al doilea rând ca, chiar dacă ar avea, nu ar trebui să se comporte aşa. Cu alte cuvinte, dacă eu nu spun nimic, nici tu nu trebuie să spui nimic despre el.

Realizator: Vara anului 1945 a fost plină de tensiuni şi aşteptări. După Ziua Victoriei a urmat, în august, grevă regală. Suveranul se adresa Corpului presei străine acreditată la Bucureşti la 21 august.

Regele Mihai: Sunt fericit să primesc pe corespondenţii principalelor agenţii şi ziare ale Naţiunilor Unite şi ale ţarilor neutre. Sunt sigur că aţi avut posibilitatea să vă daţi seama de dârzenia cu care armata romană a luptat cu germanii pentru eliberarea ţării şi spiritul de camaraderie ce uneşte trupele române şi armata rusă în lupta lor împotriva inamicului nostru comun. Această luptă în comun constituie începutul unei politici de bună vecinătate şi încredere reciprocă între România şi Rusia sovietică şi al cooperării noastre sincere cu toate naţiunile unite.

Realizator: Poate fi banal, însă nu ştiu dacă şi pentru ascultătorii noştri ce a gândit Regele Mihai I în Ziua Victoriei la 9 mai 1945 pentru ţara, ca suveran, pentru poporul său.
ASR Principele Radu: Acum, drept să vă spun, regele a spus-o de mai multe ori că nu poţi judeca acei ani fără să porneşti de la un adevăr de necontestat, şi anume că acei şase ani, din ’39 până în ’45, au fost iadul pe pământ. Nici un deznodământ nu avea cum să fie fericit. Singurul lucru care se mai putea face era să nu duci dezastrul pânal a sută la sută, până la distrugerea completă a acestei ţări şi dispariţia ei de pe pământ. Acum, indiferent care alt deznodământ ar fi fost, el chiar dacă era unul fericit, cum a fost 9 mai ’45, când coşmarul s-a încheiat, nu avea cum să fie cu adevărat fericit fiindcă lăsase în urmă un prăpăd. Acest continent , în două rânduri, 1914-’18 şi ’39-’45 a încercat să se sinucidă. Este, îmi pare rău că trebuie să folosesc o metaforă atât de dură, dar pur şi simplu a încercat să-şi pună capăt zilelor. Şi, din fericire, n-a fost lăsat să o facă. Pe de altă parte, mai este ceva, milioanele de oameni care au murit, şi printre ei s-au numărat prea mulţi români, se adaugă unor alte două tragedii: creşterea unui curent politic criminal, care a fost fascismul, şi a unui alt curent politic criminal, comunismul, care au trebuit să fie duse în spate ca pe două boli pe care le duci pe picioare, paralel cu încă o tragedie care a fost aceea a 70 de miioane de oameni ucişi fără nici un rost de un război. Acum se vorbeşte despre 80 de milioane de victime lăsate de comunism şi, Dumnezeu ştie, poate 40 şi ceva de milioane lăsate de fascism, care n-a avut ocazia să acţioneze pentru prea multe decenii. În acest fel de condiţii, probabil că s-a simţit uşurat atunci când a văzut ca Germania nazistă a capitulat, dar nu avea cum să fie uşurat complet pentru că ştia foarte bine ce poate regimul de la Kremlin să facă, avea să o afle în continuare încă mai abitir, avea toată omenirea să o afle mai abitir, din 1945, de la finele războiului, până în ’89, la sfârşitul războiului rece, şi presupun că toată viaţa lui n-a fost decât un fel de continuă suferinţă, care a avut diverse grade. De asta nu a zâmbit aproape deloc, de asta Principesa moştenitoare evocă faptul că tatăl ei nu a vorbit zece ani – bine, nu în sensul că nu a articulat, în sensul că nu a putut să comunice celorlalţi prin vorbe. Comunică, probabil, prin trăiri, prin priviri şi atunci copiii au întrebat-o pe mama de ce e trist în fiecare zi tatăl şi mama le-a spus: pentru că şi-a pierdut ţară. Şi ei au spus: dar cum se poate pierde o ţară? Copiii aveau trei ani sau patru ani, nu aveau cum să înţeleagă asta. Şi acum, la 93 de ani, e în continuare abătut, e în continuare trist, duce în spate povara unui secol de crime teribile. Deci nu-mi închipui că la 9 mai ’45… Era probabil, în fine, da, uşurat că s-a terminat cu pierderile de vieţi. De altfel, în anii când a fost atunci, în 2005, cu maşina de la Săvârşin până la Praga şi s-a oprit la cimitirele unde erau înmormântaţi militarii căzuţi pe teritoriul Europei pentru eliberarea de fascism, atunci se vorbea de peste 140.000 de oameni morţi în acea campanie, deci nici măcar după ce s-a eliberat teritoriul românesc încă nu s-a terminat cu pierderea de vieţi şi toţi aceşti 140.000 de soldaţi erau trimişi de el acolo. Deci răspunderea este atât de mare, încât nu cred că poţi să vorbeşti despre altceva decât despre pur şi simplu o uşurare de una din greutăţi.

Reporter: Şi totuşi Majestatea Sa are momente când se luminează la faţă. L-am văzut în ultimii ani în balconul Palatului Elisabeta împreună cu Principesa Moştenitoare şi cu dumneavoastră şi, când principesa încearcă să-i spună cine este în grădină şi să-i prezinte grupurile, dintr-odată se luminează, parcă iese soarele. Mă întreb, ce va spune după aceea.

ASR Principele Radu: Lucruri foarte omeneşti. De exemplu că l-a recunoscut în mulţime pe colegul lui de clasă, pe Lascar Zamfirescu sau că a fost bucuros că a ieşit soarele şi că a fost cald, ca a fost plăcut, ce multă lume a venit sau lucruri cât de poate de simple, dar în continuare Regele nu e un comunicativ. Trebuie să se întâmple nu ştiu ce ca să… Când i-am cerut mâna Principesei şi Regele m-a primit la Versoix la masă, nu a scos nicio vorbă toată masa şi la sfârşitul mesei m-a luat în bucătărie şi mi-a spus doar două vorbe, mi-a arătat pe geam cu degetul şi a spus: vin turturele la prânz, să mănânce firimituri de pâine. Asta a fost tot ce mi-a spus în ziua aceea. Regina a decodat asta că ar fi un foarte frumos semn de încredere, că mi-a spus că sunt turturele în grădină.

Realizator: Oamenii obişnuiţi de azi încearcă să-şi aleagă modele din viaţa celor bogaţi şi foarte bogaţi, din rândul actorilor sau sportivilor ori cântăreţilor. De ce n-ar putea fi îmbrăţişat de tineri, în special, modeul reprezentat de Regele Mihai I?

ASR Principele Radu: Sunt convins că acest fenomen se întâmplă, pentru că aţi văzut pe scara vârstelor din societate copiii şi, pe urmă, următorii, tinerii sunt un pic mai deschişi către adevăr decât noi, cei mai în vârsta, fiindcă nu au avut timp să între în jocul minciunii şi al compromisurilor pe care viaţa te obligă să le faci, şi atunci evident că, în primul rând, prin definiţie, un copil şi un adolescent sunt, în continuare, dependenţi de părinţi, deci partea urâtă, grea a vieţii este asigurată de mama şi de tată până la 18 ani. Deci copilul e protejat şi de aceea e şi mult mai idealist în acea parte a vieţii, fiindcă îi da mâna, are cum să o facă. În această parte a societăţii, Regele reprezintă sigur un model, pentru că nu e nicio barieră. Pe urmă, cu cât creşti în vârstă sau pe scara socială, cu atât eşti mai reticent să-ţi spui că, de fapt, îl admiri pe Rege pentru că ţi-e frică – Dumnezeule! – să nu se întâmple ceva, să nu cumva să-mi facă ceva dacă spun asta. Asta a rămas în mintea românilor chiar şi azi, dar nu numai de la comunism. Noi avem 2.000 de ani de când suntem atenţi la ce spunem, pentru că ştim că nimeni nu vine aici ca să dea. Toată lumea vine ca să ia, şi asta s-a păstrat în înţelepciunea oamenilor. Orice ţară aşezată la răscruce are această problemă, nu vine nimeni ca să îţi facă bine. De obicei, când nu vine nimeni, asta e cea mai bună veste. Ai câteva zeci de ani în care eşti lăsat în pace, şi cred că – da – pentru tineri Majestatea Sa e un model mai mult decât pentru adulţi.

Realizator: Regele Mihai I de România a fost subiectul ediţiei de azi a emisiunii ‘Nume mari’. Invitat Alteţa Sa Regală Principele Radu. Alteţa voastră, vă mulţumim! Mulţumim şi ascultătorilor!