Pe unde umbla PF Daniel când Regele Mihai I era în exil în Elveţia sau când ţinea discursul în Parlament?

Nu sunt un fan al Regelui Mihai I. Chestia asta am mai spus-o. Nu sunt nici monarhist, dar nici excitat de Noua Republică a lui Mihai Neamţu via securisto-peceristă a FSN. Am apreciat invitaţia Regelui Mihai I în Parlamentul României ca şi Teodor Paleologu, considerând-o “un act de igienă morală”. Omul a trăit în epocă cu Stalin, Churchil, Roosvelt, Hitler şi la trimis spre moarte pe Antonescu. Asta e istoria: impură. Dar dincolo de asta, e singurul suveran din al doilea război mondial în viaţă. Din punct de vedere real politik şi pragmatic Regele Mihai I poate fi folosit în favoarea României. Când Olanda se opune aderării ţării noastre la Schengen îl trimiţi pe Rege la suverana Beatrice de la Haga şi ai porţile deschise. Regele Mihai I a avut un rol important în integrarea României în NATO şi UE, deoarece a deschis uşile marilor case regale din Europa. La 90 de ani Regele Mihai I e un atuu pentru politica externă a României, chiar dacă a avut defecte politice trecute. Ca urmare, prezenţa Regelui Mihai I în Parlamentul României e de salutat şi de apreciat. De ziua Regelui la concertul şi dineul aniversar se prezintă azi la Bucureşti suverani şi şefi de stat, onoare de care nici preşedintele Băsescu nu se mai poate bucura. Că Băsescu se vrea rege mai mic şi nu a avut stomac politic să se prezinte smerit în parlament pot să spun că asta e politica dâmboviţeană. Premierul Boc măcar a avut bunul simţ de moţ să se prezinte la Carei cu ocazia Zilei Armatei scuzându-şi absenţa din parlament, dar şi curajul să-i ureze fostului suveran un La Mulţi Ani şi Sănătate! Dacă pe oamenii politici îi putem înţelege, că aşa e politicianismul dâmboviţean, pe patriarhul Daniel nu-l mai înţeleg. El nu e ales trecător în funcţie. Regele Mihai a venit cu un discurs etic clasic în Parlament: “Sunt mai bine de 60 de ani de când m-am adresat ultima oară naţiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie invitaţia. Prima noastră datorie este să ne amintim de toţi cei care au murit pentru independenţă în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem şi în evenimentele din decembrie 1989. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.”

PF Daniel ca şi bursier DIE de la Facultatea de Teologie din Bucureşti a studiat în anii 80 în Elveţia. Comuniştii au avut grijă de viitoarele cadre de nădejde ale BOR. La doi paşi de reşedinţa Regelui de la Versoix, tânărul Daniel a studiat teologia la Bossey. A venit revoluţia şi pe 23 decembrie 1989 agenţii DIE îi ard dosarul tânărului Daniel Ciobotea să se şteargă urmele. Şi astfel începe cariera fulminantă a lui Daniel ca şi mitropolit al Moldovei apoi Patriarh. Faptul că PF Daniel astăzi nu a dat curs invitaţiei de unitate românească în Parlamentul Românei îmi spune multe despre posibilii stăpâni ai Patriarhului României, în afară de unicul Iisus Hristos pe care al trebui să-l aibă. Nu regret nicio clipă, deşi în ultimii ani m-am îndoit, că în septembrie 2007 am dus o campanie furibundă împreună cu jurnalistul Victor Roncea împotriva alegerii lui Daniel Ciobotea ca şi Patriarh. Atunci l-am susţinut pe Leul Ardealului, Bartolomeu Anania. Lipsind de la întâlnirea istorică de azi, de reconciliere şi unitate naţională, PF Daniel a dovedit că nu merită să fie Patriarhul Românei şi că dovedeşte că este de fapt Patriarhul securiştilor, politicienilor, comuniştilor şi afaceriştilor veroşi, care transformă Biserica noastră ortodoxă românească şi biruitoare în SC B.O.R SRL.

de Ionuţ Ţene