Ultima soluție: Regele Mihai

Nu am fost în Piața Universității. De data asta voi participa la Revoluție (sau ce este) privind din când în când la televizor. În acest fel o să fiu doar un observator al evenimentelor și nu un participant activ, așa cum am procedat – inutil, de bunăseamă – acum douăzeci și doi de ani. Pe atunci făceam parte dintr-un grup mic și naiv care striga „Jos Comunismul!” spre deosebire de majoritatea ce striga „Jos Dictatorul, noi suntem Poporul!” De altfel, din majoritatea aceea de acum mai bine de două decenii, se mai găsea câte unul să ne apostrofeze: „Dar ce va făcut vouă comunismul, mă derbedeilor?” Și tot el ne răspundea, ca să ne fie clar: „V-a ținut la școală, fir-ați-ai dracului…”

Privind acum cu o oarecare detașare la desfășurarea evenimentelor, nu pot să nu-mi aduc aminte de manifestațiile de atunci, de la începutul anilor 90. Opoziția organiza azi un protest, puterea organiza mâine un contra-protest. Intelectualii strigau în stradă „Libertate!”, Ion Iliescu trimitea muncitorii de la IMGB să strige „Moarte intelectualilor!” în fața Universității.

Astăzi, situația nu este fundamental diferită. Ca și in martie 1990, acoliții puterii minimalizează importanța protestelor și iau în derâdere strigătele mulțimii. Cică nu sunt justificate și nefiind liniște în țară, guvernul nu poate să lucreze pentru binele națiunii…

Și totuși, privind mesajele protestatarilor, este evident cât de porniți sunt majoritatea românilor împotriva tuturor politicienilor, fără diferențiere pe partide politice sau curente doctrinare. Este drept că majoritatea mesajelor sunt destinate dubletei Boc-Băsescu, și este normal așa. În definitiv, unul este prim-ministru, iar celalt este președinte. Cu toate acestea, nu poți trece cu vederea cearceafurile pe care scrie: „Parlamentarii fură, poporul îndură”, sau „Ne vrem țara înapoi!” sau „Foamea, sărăcia, a cuprins România” sau „Voi cu plinul, noi cu gaura”. Ar fi o naivitate să socotim că cei din piață cred că doar parlamentarii PDL fură în timp ce parlamentarii PNL sau PSD ar fi niște sfinți. Mesajul este pentru toți!

În plus, Băsescu nu este doar exponentul puterii, ci și partea cea mai vizibilă a sistemului care conduce și administrează România. Ca și Ion Iliescu, nu are de gând să demisioneze, oricât de mult ar dura manifestațiile și indiferent câte violențe se vor petrece. Să nu uităm că predecesorul său în ale președinției s-a confruntat cu situații mai grele: mitingul maraton din Piața Universității, nenumăratele deplasări ale minerilor, 13-15 iunie, etc. La ce cursuri și specializări au făcut cei doi, lecția demisiei nu s-a predat. Atitudinea lor este foarte clară: „să fiarbă-n suc propriu…” zicea fostul președinte la mitingul PNȚ-ului din ianuarie 1990, nu mă îndoiesc că asta zice și actualul președinte, în timpul mitingului din ianuarie 2012.

Privind din acest punct de vedere, cei douăzeci și doi de ani au trecut degeaba, iar spoiala de democrație cu care Iliescu și Băsescu au văruit felurite instituții nu poate să ascundă adevărul: România este aproape de faliment! Strivită de zeci de ani de hoție cvasi-permanentă, condusă de guvernanți ce strălucesc prin incompetență și lipsă de viziune politică, România nu mai poate rezista. Suntem aproape de colaps. Evident, criza economică a agravat această situație și fără îndoială va grăbi și deznodământul. Cu sau fără criză, oricum s-ar fi ajuns aici, pentru că România este prost alcătuită, iar o structură prost făcută sfârșește prin a nu funcționa sau prin a se prăbuși.

Din acest motiv, este necesară o schimbare fundamentală de atitudine.

Am să fac o paranteză, și pentru a fi mai explicit, am să spun răspicat că nu cred în puterea opoziției de a schimba România. Cu câteva excepții, oamenii ce mișună la vârful partidelor din opoziție mi se par a fi la fel de răi cu cei de la vârful puterii. Chiar dacă vor câștiga alegerile (lucru de care mă îndoiesc) nu îi văd venind cu soluții pentru a corecta cu adevărat statul pentru că nu cred în sloganul „Corupții noștrii sunt mai buni decât corupții lor”, spus zâmbind în colțul gurii pe la întruniri și ședințe.

Și totuși, o soluție există, iar Partidul Național Liberal a mai aplicat-o odată: Restaurația Monarhiei!

Înainte de a-mi spune că nu-i posibil, vă rog să reflectați la faptul că Regele Mihai este singurul lider național ce impune respect. Niciun alt cetățean al României nu se bucură de atât de multă credibilitate. Niciun om cu frica lui Dumnezeu nu-i poate imputa nimic.

Da, Regele Mihai este singurul român ce poate aduce calm și liniște în țară. Gândiți-vă la mesajele adresate Românilor dintodeauna și mai ales la cel citit în Parlament, în octombrie anul trecut.

Iar dacă liderii opoziției vor să schimbe România, soluție Restaurației Monarhiei le stă la îndemână. Acesta trebuie să fie mesajul unei forțe politice responsabile, cu adevărat preocupată de viitorul țării și acesta este momentul în care putem înfăptui schimbarea de care este nevoie.

În ce privește așa-zisa Constituție (actuala!) ce nu ar permite schimbarea formei de guvernământ a României, soluția este foarte simplă din moment ce toată lumea politică ba chiar și societatea civilă este de acord că trebuie schimbată.

Horaţiu Buzatu / horatiubuzatu.wordpress.com